Izolarea generalizată nu este eficientă. „Este ca și cum ai încerca să oprești marea cu mâna”

Intreviu Le Figaro / Izolarea este o strategie proastă pentru a combate acest virus, analizează Jean-Loup Bonnamy, coautor al lucrării intitulate „Când psihozele fac lumea să deraieze”. Potrivit acestuia, ar trebui să ne inspirăm de la țările asiatice, care susțin doar testarea masivă și izolarea pozitivilor.

Filosoful Jean-Loup Bonnamy este specialist în geopolitică și filozofie politică. Tocmai a publicat, alături de Renaud Girard, « Când psihozele fac ca lumea să deraieze », unde critică izolarea, propune o strategie alternativă de sănătate, a anunțat al doilea val, precum și nevoia de a înarma spitale pentru a face față acestuia.

Le Figaro: Credeți că această nouă izolare va opri cel de-al doilea val, deși ați denunțat arhaismul și ineficiența sanitară a izolării?

Jean-Loup BONNAMY: – Eu nu cred acest lucru. Principala mea critică împotriva izolării este sănătatea: izolarea nu este foarte eficientă în salvarea de vieți și în ameliorarea congestiei din spitale.

Este un remediu vechi și arhaic, un fel de linie Maginot. La începutul secolului al XIX-lea, marele scriitor Pușkin descria deja izolarea impusă de autoritățile ruse pentru a lupta (fără succes) împotriva epidemiei de holeră. Sunt destul de surprins că în 2020, în era internetului, în țările moderne, primele puteri ale lumii, se folosește un remediu care amintește mai mult de începutul secolului al XIX-lea decât de epoca Big Data. Prin urmare, nu sunt sigur că izolarea este cea mai bună alegere din punct de vedere al sănătății. Mai mult, nu există nicio dovadă științifică a eficacității sale. Chiar și OMS (care a susținut puternic izolarea în primăvară) nu o mai recomandă acum.

De asemenea, recitiți  “Le Hussard sur le toit” de Giono, care are loc în Provence în timpul epidemiei de holeră din 1832 și veți vedea că izolarea funcționează prost. Într-adevăr, bunul simț ar dicta să separăm bolnavii de cei sănătoși, pentru a evita contagiunea. Este baza medicinei moderne și a tratamentului bolilor infecțioase (diagnosticați / izolați / vindecați). Cu toate acestea, în cadrul carantinei, această logică de separare și izolare nu este deloc respectată.

Dimpotrivă, închidem la un loc oamenii bolnavi și cei sănătoși, facilitând astfel răspândirea virusului. Aceasta este, de asemenea, ceea ce am văzut în casele de bătrâni: închiderea riscă să răspândească boala printre cei mai vulnerabili și să ducă la un masacru. Precedentul navei de croazieră Diamond Princess (unde au fost infectate peste 712 de persoane) ar trebui să ne alerteze asupra pericolului de a-i îngrădi pe bolnavi și sănătoși împreună.

80% dintre contaminări au loc în cercul familial și (…) contaminarea în exterior, în aer liber, este aproape imposibilă

Închiderea întreprinderilor mici sau împiedicarea oamenilor de a ieși pe stradă fără certificate este destul de inutilă, deoarece 80% din contaminare are loc în cercul familial, iar contaminarea în exterior, în aer liber, este aproape imposibilă.

Această eficiență scăzută a izolării este izbitoare atunci când comparăm țările. Argentina a fost izolată încă din primăvară, iar numărul deceselor este încă în creștere. Dimpotrivă, Taiwan (21 de milioane de locuitori) nu a izolat și a avut doar șapte decese! Țările care s-au izolat mult timp în primăvară (Spania, Italia, Franța, Belgia, Marea Britanie…) au un număr foarte mare de decese. Dimpotrivă, Germania, care a ales o strategie de semi-izolare, mult mai flexibilă, finalizată mai devreme, dar teste masive și bună calitate a îngrijirii, are de șase ori mai puține decese la numărul de locuitori decât Franța. Țările asiatice, care aleg să testeze și să izoleze pacienții (7 decese în Taiwan, 400 în Coreea, 107 în Hong Kong etc.) au mult mai puține decese. Și asta fără să recurga nici măcar odată la izolare!

A dori să oprești o epidemie cu izolare este ca și cum ai vrea să oprești marea cu mâna. Virusul este o creație a naturii. Dacă epidemia s-a încheiat în Europa în mai (inclusiv Suedia, o țară care nu s-a izolat), aceasta este în mare parte din motive naturale. Dacă se reia astăzi, nu este din cauza unei „relaxări” a oamenilor, a unei ieșiri din izolare prea rapide sau a pierderii controlului, ci din motive naturale. Ni se spune astăzi că epidemia a scăpat de sub control: acest lucru nu este adevărat.

Sigur, ea pare scăpată de sub control acum, dar în realitate, așa a fost întotdeauna. Nu stim cum se poate controla răspândirea unui virus respirator. Dacă a circulat mai puțin în vară, a fost din motive independente de controlul nostru. Este un fapt binecunoscut că în regiunile temperate precum Europa (acest lucru nu este valabil în alte tipuri de climă), virusurile respiratorii sunt mai contagioase și mai violente în sezonul de iarnă. Tocmai această sezonalitate ne-a permis să anunțăm în cartea noastră (cu un motiv întemeiat, din păcate) apariția unui al doilea val în toamnă și saturația sistemului spitalicesc. Și tocmai din același motiv nu cred în izolare, deoarece, din câte știu, nu are capacitatea de a afecta nivelul de umiditate sau ciclul anotimpurilor.

Câte izolări vom trăi?

Mai presus de toate, chiar dacă izolarea ar funcționa, contaminările se vor relua foarte repede după ce vom ieși din izolare, până la finalul iernii. Prin urmare, ar fi necesar să se reizoleze iar și iar. Câte izolări vom trăi?

Ar putea fi posibile și alte soluții, fără ca numărul morților să explodeze?

Da. Mă îndoiesc de eficacitatea măsurilor generale. Să luăm un exemplu: accidentele rutiere ucid un milion de oameni pe an, cu o vârstă medie mult mai mică decât cea pentru Covid. Cu toate acestea, mașina nu este interzisă. Dar luăm măsuri specifice: reparații rutiere, luptă împotriva alcoolemiei, mașini care sunt mai solide și cu airbag-uri… Există o cale de mijloc, din fericire, care este singura atitudine eficientă: măsuri vizate.

Un alt exemplu: în Japonia, există un fenomen natural foarte grav: cutremure. Au avut japonezii ideea ciudată de a preveni cutremurele? Desigur că nu! Înseamnă că nu putem face nimic împotriva cutremurelor? Cu siguranta nu! Pe de o parte, japonezii încearcă să detecteze cât mai repede cutremurele, pentru a evacua populația de urgență; pe de altă parte, fac construcții anti-seismice foarte robuste. Este la fel cu virusul.

Este iluzoriu și nerealist să credem că vom controla circulația unui virus respirator emergent într-o țară cu zeci de milioane de oameni. Ar fi ca și cum ai încerca să previi cutremurele. Dar asta nu înseamnă că nu se poate face nimic. Dimpotrivă. Obiectul principal al eseului meu este de a desena o strategie de sănătate alternativă, serioasă și credibilă, inspirată de ceea ce are succes în anumite țări și de feedback-ul celor ce lucrează în domeniul sănătății, o strategie mai eficientă decât izolarea. După cum am spus, pericolul virusului nu este mortalitatea (care este scăzută), ci supraaglomerarea spitalelor. Izolarea nu va rezolva această problemă. Pentru a o rezolva, există doar două lucruri de făcut.

Pe de o parte, creșteți urgent capacitatea spitalelor. Trebuie să mobilizăm armata (așa cum au făcut-o suedezii), clinici private, medici și asistenți freelance, medici și asistenți recent pensionati, recrutăm menajere (pentru a scuti îngrijitorii de toate sarcinile non-medicale). Așa cum sugerează dr. Kierzek, am putea organiza și serviciile în mod diferit: mai degrabă decât să punem cinci medici de reanimare în aceeași echipă, să separăm serviciul, separând specialiștii și plasând în jurul lor stagiari sau asistenți medicali nespecializați, dar formati de medicul de reanimare. Acest lucru ar multiplica numărul echipelor de resuscitare. Avem nevoie de mai multe paturi de reanimare și de mai multe paturi de terapie intensivă convenționale.

Slovacii tocmai au testat 75% din populație într-un singur weekend!

Pe de altă parte, este necesar să se aplice metoda testati – izolați – tratați. Este necesară testarea în masă a societății: la locul de muncă, în căminele de bătrâni, în farmacii… să fie examinați de două ori pe săptămână, cu teste antigenice (mai rapide și mai ieftine decât PCR). Deci, slovacii tocmai au testat 75% din populație într-un singur weekend! Dacă ești bolnav, trebuie să fii izolat într-un hotel (așa cum o face Coreea și așa cum este recomandat de Academia de Medicină).

Mai presus de toate, pacienții trebuie tratați cât mai curând posibil, oferindu-le oxigen și, dacă este necesar, corticosteroizi și anticoagulante. Acest lucru face posibilă prăbușirea ratei de deces și internari la reanimare. Și se poate face acasă sau în spital, cu personal care nu are nevoie să fie foarte instruit. Cu o astfel de metodă, am evita izolarea, am salva economia și, mai presus de toate, am avea mult mai puține decese din cauza Covid!

Frica este un sfătuitor rău: izolarea, un remediu mai rău decât boala?

Critica mea asupra izolării este, desigur, economică și socială. Remediul (izolare) este probabil mai grav decât boala (Covid). Balanța cost-beneficiu a izolării (pe care orice guvern ar trebui să o facă înainte de a lua o decizie) este în mare parte nefavorabilă izolării. În timpul primei închideri, violența domestică a crescut cu 40%. Perioada a fost, de asemenea, foarte grea pentru persoanele cu tulburări mintale și dependențe crescute sau depresie.

Iar criza economică este un lucru foarte concret: recesiune, șomaj, sărăcire generală, falimente, sinucideri. Dacă izolarea ar fi fost un test de medicamente, ar fi fost oprit imediat din cauza efectelor secundare teribile!

Mai presus de toate, izolarea și efectele sale economice ne amenință sistemul spitalicesc. Într-adevăr, activitatea economică este cea care, prin impozite și taxe, ne finanțează sistemul spitalicesc. Dacă contractăm activitatea, vor exista mai puține venituri fiscale și, prin urmare, mai puține spitale, mai puține paturi, mai puține ventilatoare cu mai puțini îngrijitori! Pentru a ne salva sistemul spitalicesc trebuie să ieșim din izolare cât mai curând posibil!

Presa a avut, în opinia dumneavoastră, o mare responsabilitate în această psihoză?

Istoria este bogată în psihoze colective dar este pentru prima dată – din cauza internetului și a mass-media – când o psihoză s-a răspândit aproape în toată lumea. Pentru a explica această psihoză ambientală, am dezvoltat un model explicativ: tripticul de mediatizare – emoție – mimetism.

Mass-media întărește psihozele. Aceștia au preluat cu neglijență modelele statistice apocaliptice de la Imperial College London, care au prezis 500.000 de decese în Franța dacă nu ar izola. Cu toate acestea, aceleași statistici au anunțat 70.000 de decese în Suedia, fără izolare. Suedia nu s-a izolat. Bilanț? 5.997 morți. De 11 ori mai puțin decât previziunile. În ceea ce privește numărul deceselor pe cap de locuitor, acesta este cu foarte puțin mai mare decât în Franța. Și mai mic decât țările care s-au izolat strict cum ar fi Belgia, Spania, Italia sau Marea Britanie.

La cei de peste 90 de ani, adică printre cei mai vulnerabili, mortalitatea virusului este de 20%

La fel, mass-media alimentează psihozele, oferindu-ne numărul deceselor pricinuite de Covid în fiecare zi (chiar și vara, când acest număr era atât de scăzut). De ce nu o fac și pentru gripă (între 5.000 și 15.000 de decese pe an în Franța, cu un vârf de 21.000 în 2017), cancer, accidente rutiere sau sinucideri? De asemenea, hrănesc psihozele vorbind în mod constant despre câțiva tineri care au murit de Covid-19. Dar cazurile sunt extrem de rare și, deși tragice, rămân nesemnificative statistic.

După cum spunea Lenin, „faptele sunt încăpățânate”. Vârsta medie a pacienților care au murit cu Covid-19 este de 81 de ani în Franța. Această vârstă medie se potrivește cu cea a speranței de viață! În cazul Luxemburgului, este chiar cu 4 ani mai mare decât cea a speranței de viață (86 de ani în medie pentru victimele Covid, în timp ce speranța de viață din Luxemburg este de 82 de ani). În Franța, o treime dintre decese au avut loc în case de bătrâni, 80% dintre victime aveau peste 75 de ani, 93% peste 65 de ani. Două treimi au avut comorbidități.

BBC alimentează psihozele colective, trimițând un mesaj subliminal: copiii mor și ei de Covid-19! Dar realitatea statistică este chiar opusă

BBC a dedicat un articol amplu decesului unei fete de 5 ani. Pe parcursul articolului și fără a sublinia aceste informații cruciale, mass-media britanică de referință ne spune aluziv că fetița a suferit de o altă patologie, fără a specifica care dintre ele. Moartea unui copil este întotdeauna un scandal. Este nedrept și oribil. Totul trebuie făcut pentru a preveni acest lucru. Dar acestea sunt lucruri care se întâmplă. Șase milioane de copii cu vârsta sub 15 ani mor în fiecare an în întreaga lume. Un copil moare la fiecare două minute din cauza malariei, adică 260.000 pe an.

Chiar dacă se bazează pe fapte, articolul BBC alimentează psihozele colective prin trimiterea unui mesaj subliminal: copiii mor și ei de Covid-19! Cu toate acestea, realitatea statistică este chiar opusă: virusul este aproape inofensiv pentru copii și adolescenți. 0,4% dintre victime au sub 45 de ani. Mai târziu, sociologii vor trebui să analizeze cu atenție rolul pe care mass-media l-au jucat în apariția psihozei globale în fața unei boli puțin letale.

Nu putem închide o țară întreagă și nu ne putem distruge economia pentru un virus cu o letalitate atât de redusă și care ucide persoane foarte în vârstă. Acum trebuie să folosim alte metode pentru a-i proteja pe cei cu risc.

Sursa: Le Figaro