Indiferent de succesul vaccinului, va fi nevoie și de un medicament anti-Covid. Virusul nu va fi eradicat, iar bolnavii trebuie tratați

Tratamentele curative anti-Covid-19 își păstrează locul în strategia de combatere a pandemiei și cercetările în acest domeniu continuă. Unii consideră că succesul vaccinurilor se datorează manevrelor mercantile ale companiilor farmaceutice, care au făcut tot posibilul pentru a favoriza o strategie menită să le asigure profituri semnificative și să prevină repoziționarea tratamentelor mai puțin profitabile. Dar în ceea ce privește bolile virale, găsirea unui remediu rămâne o provocare.

Slabe șanse pentru eradicare

Virusurile sunt forme separate de viață, deoarece, pentru a se reproduce, trebuie să paraziteze și să preia controlul celulelor altor organisme. Așadar, încercarea de a distruge virusurile este adesea toxică pentru propriile noastre celule. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că vaccinurile ARN mesager împotriva Covid-19 au depășit toate așteptările. Dar ar fi naiv să credem că vaccinarea anti-Covid-19 va însemna sfârșitul SARS-CoV-2. Cazurile de reinfectare și apariția variantelor facilitate de proliferarea la nivel mondial a virusului nu fac din SARS-CoV-2 un bun candidat pentru eradicare. În plus, imunitatea de grup ca barieră împotriva răspândirii virale este dificil de realizat atât timp cât accesul global la vaccinare este diferit, în special în țările africane. Prin urmare, tratamentele antivirale își păstrează locul în strategia de combatere a Covid-19.

Pentru persoanele susceptibile de a dezvolta forme severe este nevoie de un tratament eficient, administrat timpuriu, deoarece trebuie să prevină proliferarea virală care să inducă leziuni potențial ireversibile sau care ar putea complica infectarea.

Medicamente pentru faza inflamatorie a bolii

În cazul gripei, de exemplu, după două zile de la debutul simptomelor, tratamentul antiviral este considerat inutil. Medicamentele antiinfecțioase repoziționate, cum ar fi remdesivir (anti-Ebola), lopinavir-ritonavir (anti-HIV), hidroxiclorochină (anti-malarie), azitromicină (antibiotic) și favipiravir (anti-gripă) au dificultăți în demonstrarea eficacității lor în tratarea sau prevenirea formelor severe de Covid-19. Același lucru este valabil și pentru terapiile bazate pe anticorpi care blochează SARS-CoV-2, cum ar fi cel primit de Donald Trump sau injectarea anticorpilor continuți în plasma pacienților vindecați de Covid-19. Este posibil ca rezultatele slabe ale acestor tratamente să fie legate de utilizarea lor tardivă. De exemplu, utilizarea colchicinei, un medicament antiinflamator indicat în gută, pentru pacienții cu Covid-19 cu risc de formă severă în termen de 24 de ore de la diagnostic oferă rezultate încurajatoare: colchicina ar putea reduce riscul de complicații.

În timp ce medicamentele care acționează direct asupra virusului încă nu și-au dovedit eficacitatea pentru formele severe, progresele în tratarea efectelor inflamatorii indirecte ale virusului au schimbat radical prognosticul pacienților cu forme severe ale Covid-19: terapia cu oxigen cu ventilație liberă este prescrisă și astfel se evită ventilația invazivă de la terapie intensivă; corticosteroizii, care luptă împotriva inflamației, sunt acum recomandați pacienților cu Covid-19 care necesită terapie cu oxigen, iar anticoagulantele sunt prescrise pacienților cu risc de tromboză. Noile bioterapii care vizează în mod specific faza inflamatorie a bolii ar putea reprezenta un beneficiu pentru pacienții spitalizați: o companie israeliană care folosește o strategie terapeutică inovatoare (injectarea de celule „pe moarte” care „deturneaza” celulele inflamatorii) a raportat recent rezultate bune.

Cercetări care continuă departe de mediatizare

Persoanele tinere și sănătoase, care, prin urmare, sunt capabile să învingă cu ușurință SARS-CoV-2, fără ajutorul unui tratament curativ, ar putea beneficia de aceste tratamente. În primul rând, pentru că susținerea sistemului imunitar cu un antiviral sau imunoterapie ar putea împiedica dezvoltarea „formelor simptomatice lungi” (anosmie, oboseală, durere, depresie pe parcursul mai multor luni) observate la pacienții tineri. Apoi, ar putea fi de ajutor în reducerea cantității virale și astfel în limitarea contagiozității. În timp ce majoritatea studiilor s-au concentrat inițial pe pacienții puternic afectați, cercetările se concentrează acum mai mult pe acei pacienți cu forme usoare, al căror tratament este important, din motivele menționate mai sus.

Recent, un studiu canadian a arătat că injectarea subcutanată a unei forme modificate a unui antiviral produs în mod natural, interferon lambda-1, la aproximativ 30 de pacienți cu Covid-19 a produs reducere încărcăturii virale.

Ivermectina, un antiparazitar, poate reduce durata anosmiei atunci când este utilizată la pacienții cu forme ușoare și medii, la 72 de ore după diagnostic.

Aceste tratamente, studiate la pacienții care nu sunt în stare gravă, oferă speranțe reale pentru limitarea contaminării și a efectelor dăunătoare indirecte ale Covid-19.

Spre deosebire de ceea ce ar putea sugera mediatizarea lor scăzută, cercetările pentru eradicarea SARS-CoV-2 și combaterea efectelor inflamatorii dăunătoare continuă. Dovada este acest nou antiviral, Molnupiravir, care va fi testat în curând la om și care a fost dezvoltat de compania germană Merck, care a abandonat proiectul de dezvoltare a unui vaccin anti-Covid-19. Există 236 de vaccinuri studiate, dintre care 63 au fost testate la om – în schimb, sunt mii de studii referitoare la tratamente curative pentru Covid-19, realizate în întreaga lume.

Sursa: Caseur