Am pus sănătatea pe primul plan, dar am renunțat la valori, cultură, libertate. „Era necesar să închidem țări întregi?”

Într-o emisiune a postului de radio RMC, jurnalistul Christophe Barbier s-a arătat contrariat de faptul că măsurile sanitare au cântărit mult mai mult decât cele economice  în timpul acestei pandemii.

Editorialistul își pune întrebarea dacă era necesar să fim într-atât de prudenți încât să închidem țări întregi.

„Nu mai suportăm ideea decesului”

Trebuia cu orice preț să distrugem economia pentru a salva cât mai mulți oameni posibil? Pentru Christophe Barbier, nu pare a fi soluția potrivită. „Moartea a devenit un subiect tabu”, spune el.

„Nu mai suportăm moartea, vrem să o alungăm. Nu mai suportăm ideea morții noastre, cu toții ne credem nemuritori. Suntem într-un moment în care o parte a umanității visează transumanism și visează viața veșnică. Suntem crescuți potrivit acestui mit și ne spunem: ‘hei, de ce nu eu’, explică el.

„Punând supraviețuirea mai presus de orice, este posibil să fi renunțat la lucruri mai esențiale”

Editorialistul explică faptul că, fiind prea precauți cu privire la moarte, nu ne asumăm niciun risc și nu progresăm.

„Așadar, punem sănătatea și viața mai presus de orice, rezumă el. Este alegerea corectă? Albert Camus, în 1948, l-a făcut pe unul dintre eroii săi să spună, în timpul stării de asediu « Viața mea nu reprezintă nimic. Ceea ce contează sunt motivele vieții mele.» Și dacă am fi considerat că sănătatea este mai presus de orice, că supraviețuirea este mai presus de orice, nimeni nu s-ar fi alăturat Rezistenței în 1940, nu am fi încercat să mergem pe Lună, nu exploram un alt continent…”.

Pentru el, „ prin faptul că am pus supraviețuirea, sănătatea, existența, mai presus de orice altceva, probabil că am renunțat la alte lucruri esențiale: apărarea libertății, a valorilor, a cauzelor, a culturii” .

„Cât de departe suntem pregătiți pentru supunere în numele solidarității”

Christophe Barbier se temperează totuși și reamintește că nu este vorba de a fi „sinucigași”. „Până unde suntem pregătiți să ne asumăm riscuri? Riscuri care sunt calculate, nu este vorba despre a fi kamikaze. Desigur, trebuie să te protejezi, să-i protejezi pe ceilalți.”.

„Dar ar trebui să renunțăm să mergem la teatru, să mergem la un restaurant, să îi sărutăm pe cei pe care îi iubim, doar pentru că ni s-a spus: ‘fii atent, este periculos pentru tine și pentru ceilalti’?”.

„Nu îi împing pe oameni la rebeliune, mai ales pe cei cărora nu le pasă de măsurile de sănătate. Dar cât de mult suntem gata să ne supunem în numele solidarității?”