Social Media Vs. Trump| Cu ce drept cenzurează o companie privată un șef de stat? „O încălcare a libertății de exprimare”

Twitter, Facebook și YouTube l-au cenzurat, fiecare în felul lor, pe președintele american în ultimele zile, iar această cenzură ar trebui să ne facă să ne punem întrebări cu privire la starea libertăților publice din Occident, precum și asupra riscurilor pe care multinaționalele le prezintă pentru libertatea de exprimare, consideră analistul politic Mathieu Slama.

În timp ce lumea avea ochii ațintiți asupra protestelor de la Capitoliu, a avut loc un alt eveniment, care a trecut neobservat și necomentat, cu toate că era de o importanță considerabilă, poate chiar mai mare decât acțiunea susținătorilor lui Trump.

În aceeași zi cu revoltele, Twitter, Facebook și YouTube au cenzurat mai multe mesaje postate de Trump. Twitter a publicat o declarație prin care îi cere lui Trump să retragă trei tweet-uri pe care le-a postat despre evenimentele de la Capitoliu, anunțând că platforma i-a blocat contul timp de 12 ore, iar blocajul ar continua dacă Trump nu-și retrage postările precedente.

Facebook și Instagram au suspendat, de asemenea, contul lui Trump, timp de 24 de ore. YouTube a șters un videoclip postat de Trump în care își îndemna susținătorii să rămână calmi, chiar dacă alegerile au fost furate.

Trump este în război cu GAFAM de luni de zile

A fost prima dată când Twitter l-a cenzurat pe președintele SUA pentru altceva decât încălcarea drepturilor de autor. Există ceva extraordinar de deranjant la acest lucru despre care trebuie să spunem câteva cuvinte aici.

Prima problemă ar fi argumentul din spatele acestei cenzuri. Potrivit Twitter, postările lui Trump, deoarece au legătură cu violența susținătorilor săi, nu s-au supus regulilor platformei. Pe baza propriilor reguli de exprimare, Twitter l-a cenzurat pe Trump. Dar nici tweet-urile lui Trump, nici videoclipul cenzurat nu reprezintă apeluri la violență, iar aici este aspectul care ne interesează.

Președintele SUA este indignt de rezultatele alegerilor și le cere susținătorilor să meargă la Capitoliu, dar le cere să acționeze într-o manieră pașnică și să respecte forțele de ordine. Nu se poate spune cu certitudine și definitiv că, prin cuvintele lui, Trump a declanșat evenimentele. Această nuanță este importantă, deoarece implică faptul că Twitter și celelalte platforme și-au depășit, în această privință, drepturile.

Trebuie amintit și contextul, care nu este neutru. Trump este în război cu GAFAM de luni de zile. Autoritatea de concurență din SUA a anunțat la sfârșitul lunii decembrie că acționează în judecată Facebook, cerând instanței să ia în considerare o separare de filialele sale Instagram și WhatsApp. De asemenea, Departamentul Justiției și 11 state au depus o plângere împotriva Google, pentru abuz de poziție dominantă în publicitatea online.

Tot în timpul mandatului lui Trump, Comisia Federală pentru Comerț a amendat Facebook cu 5 miliarde de dolari pentru că a autorizat firma britanică de consultanță Cambridge Analytica să utilizeze datele personale a 50 de milioane utilizatori, fără a-i anunța (depășind precedenta amenda record de 22,5 milioane, împotriva Google).

În cele din urmă, Trump acuza de peste un an Google, Facebook și Twitter de cenzurarea susținătorilor săi și de limitarea libertății de exprimare, mergând până la semnarea unui decret (neimplementat), în mai 2020, a cărui ambiție este de a modifica Legea din 1996 care oferă platformelor online libertatea de a decide dacă vor cenzura sau nu postările.

Trump s-a justificat astfel: „Suntem aici pentru a apăra libertatea de exprimare în fața unuia dintre cele mai mari pericole care există. (…) Au puterea necontrolată de a cenzura, edita, ascunde sau modifica orice formă de comunicare între indivizi și publicul larg”. Există, în această poveste, o istorie turbulentă între Donald Trump și GAFAM, care nu poate fi omisă în încercarea de a explica ce tocmai s-a întâmplat.

Dar această cenzură ar trebui să ne facă să ne punem întrebări fundamentale despre starea libertăților noastre publice de astăzi și despre riscurile pe care multinaționalele le prezintă pentru libertatea de exprimare. Sunt mulți care solicită o moderare mai strictă și mai riguroasă a conținutului de pe platformele online, în numele luptei împotriva rasismului, împotriva știrilor false și a conspirației. Printre susținători, găsim democrați convinși, care se numesc apărători ai libertăților publice.

Dar pare că ei nu văd imensa contradicție între cererea de cenzurare și convingerile lor politice, și că sunt atât de orbi față de inevitabilele derive liberticide pe care o astfel de decizie le-ar face posibile.

Cu ce ​​drept o companie privată poate cenzura un șef de stat?

Întrebarea care ar trebui adresată oricărui apărător al libertății este următoarea: cu ce drept poate decide o companie privată asupra informației, că este adevărată sau falsă, că este bună sau rea, că este inofensivă sau periculoasă? Cu ce ​​drept o companie privată poate cenzura un șef de stat? Există legi privind conținutul de ură și oricine se simte nedreptățit de o postare are dreptul să ia măsuri legale. De ce ar fi autorizate platformele online să facă acest lucru?

Compania Facebook a fost criticată foarte mult, în special pentru lipsa de moderare de la alegerile din 2016, din SUA și, mai general, pentru abordarea foarte permisivă a libertății de exprimare. Mark Zuckerberg a avut până de curând o abordare destul de rezonabilă, care a constat în a spune că platformele nu își pot asuma funcția de „arbitru al adevărului în tot ceea ce oamenii spun online” și că nu este treaba lor să facă o judecată de valoare asupra unui astfel de conținut. Se pare că Facebook a fost forțat, sub presiunea mass-media și cea politică, să-si schimbe această abordare.

A permite unei companii private să cenzureze conținutul, pentru că ar fi îndoielnic, înseamnă că i se acordă dreptul de a stabili ce e adevărat sau fals.

Înseamnă că oferim acestei companii o putere totală asupra a ceea ce avem dreptul să spunem și să nu spunem și că îi oferim posibilitatea de a influența într-un mod considerabil opinia publică, campaniile electorale, etc. Orice democrat atașat valorilor libertății ar trebui, dimpotrivă, să fie îngrijorat de o astfel de derivă, în cadrul democrațiilor noastre deja subminate de atacurile permanente asupra libertății de exprimare .

Libertatea de exprimare implică faptul că poate răni pe alții, că poate încălca unele reguli, ca poate șoca.

Cu cât stabilim mai multe limite libertății de exprimare, cu atât aceste limite actionează asupra tuturor libertăților noastre. O societate nu este niciodată cu adevărat liberă dacă această exprimarea este în mod constant împiedicată în numele unei morale deseori relative și întotdeauna intolerante.

Libertatea de exprimare implică faptul că îi poate răni pe ceilalți, că poate încălca anumite reguli, că poate jigni. Dacă nu, atunci nu există. Pentru că, așa cum a spus Camus, „suntem întotdeauna liberi pe cheltuiala cuiva”. Libertatea vine cu acest preț, întotdeauna.

de Mathieu Slama, pentru  Le Figaro