Româncă stabilită în Belgia: “Aici au fost probleme mai mari, dar au deschis deja granițele”

interviu de Alexandru Anghel

Livia a luat calea Bruxelles-ului în urmă cu 7 ani, lucrează la Comisia Europeană ca asistent financiar şi, în timpul liber, este fotograf de concerte şi festivaluri.

De mai bine de trei luni, belgienii lucrează de acasă, dar se întorc acum gradual la birou. Deja 10-15% din personalul CE și-a reluat activitatea la locul de muncă, pe bază de voluntariat. În etapa următoare, care nu are încă o dată de începere stabilită, vor fi chemaţi la birou, pe ture, şi angajații cei care nu prezintă factori de risc sau nu au rude cu factori de risc.

Livia nu a mai ajuns în țară de la începutul lui februarie, iar înainte de pandemie obişnuia să vină o dată la două luni. Venea cu scopul de a-şi vedea părinţii, care sunt în vârstă şi au uneori nevoie de ajutorul ei, dar și pentru a socializa cu prietenii.

Însă autoritățile au decis menţinerea măsurii de izolare timp de 14 zile pentru cei care intră în România din anumite ţări, printre care şi Belgia, fiind astfel una dintre persoanele afectate direct.

Ea spune că nu are cum să-şi ia liber de la job pentru o perioadă atât de lungă, dar are mare nevoie după perioada asta grea să-şi vadă familia şi prietenii din ţară.

„Mi-a ajuns! Lăsaţi-ne să ne întoarcem la vieţile noastre, ne-aţi afectat suficient sănătatea mentală. Am fost de acord cu măsurile iniţiale, dar acum Belgia are mai puţine cazuri noi zilnice decât România.”

„Nici nu există o perspectivă, cam când am putea de fapt reveni, fără să mai trebuiască să intrăm în izolare. Este frustrant şi pentru că de 13 săptămâni stau acasă şi lucrez, şi interacţionez cu foarte puţine persoane, care la rândul lor stau acasă şi lucrează, şi riscul de a fi infectat este foarte mic.”

„O idee ar fi testarea în momentul în care ajungi, în ţară. Sau pur şi simplu, să ne relaxăm, să nu mai fim paranoici, şi să ne putem relua vieţile.”

„Lăsaţi-ne să venim acasăăă! Uitându-ne la alte ţări, care au avut probleme mult mai mari decât România, şi îşi deschid graniţele sau şi le-au deschis deja, cred că e cazul să se întâmple şi la noi lucrul ăsta, să ne putem întoarce acasă, să ne vedem familiile, să ne vedem prietenii. Bineînţeles, asta implică o încredere în cetăţenii români care vin din afară, încredere care a fost după părerea mea puţin destrămată arătând cu degetul cazurile celor care s-au întors buluc în România din diverse motive personale şi dând vina pe ei pentru îmbolnăvirile care s-au întâmplat în România.”