Masca ne dezumanizează, ne transformă într-o turmă de animale cu botnițe

Articol al scriitorului Jérôme Blanchet-Gravel publicat în Causeur.

Măsurile sanitare precum purtarea unei măști nu mai sunt temporare. Chiar dacă brusc măsurile ar fi ridicate – scenariu foarte puțin probabil – efectele lor asupra societății nu vor dispărea peste noapte. Dimpotrivă, obiceiurile noastre vor rămâne marcate de această nouă direcție a „distanțării fizice”, o expresie atât de dezinhibată încât cei care o folosesc nu par nici măcar dornici să ascundă inumanitatea care reiese din ea.

Societățile sunt extrem de atomizate: nu mai suntem nici măcar insule împrăștiate care formează arhipelagul fragil al unei comunități, ci bulgări de banchize pierduți într-un ocean de frică. Masca ne dezumanizează. Ne face ființe fără emoții, expresii sau dorințe, o turmă de animale cu botnițe. Călătorim ca niște fantome într-o lume decolorată. Suntem toți și nimeni. Nu voi practica neascultarea civilă. Sunt un bun cetățean, înțeleg preocupările celor mai precauți și recunosc pericolul pe care virusul îl reprezintă încă pentru unii. Acum ne vom scufunda în cea mai dură hibernare socială din toată istoria.

De la corectitudinea politică la corectitudinea igienică

Refuzul morții, al tragicului, a ceea ce face din viață o aventură și nu o succesiune de fapte previzibile, reacția guvernelor occidentale, toate întruchipează o civilizație în fază terminală. În numele sănătății publice afișăm moartea din noi. În numele conservării vieții expunem rămășițele a ceea ce a fost cândva o civilizație de avangardă. Nici nu ne mai facem timp să ne despărțim de cei dispăruți pentru că am inventat ceva rușinos și absurd ca « înmormântările virtuale ».

În Quebec, guvernul a împins paradoxul până la suspendarea orelor de sport în școli pentru o perioadă, în numele sănătății publice. Și eu care credeam că activitatea fizică ar putea prelungi speranța de viață.

În ultimele săptămâni, a apărut o atitutinde binevoitoare în favoarea măsurilor sanitare, pentru a ne reaminti zilnic că ele servesc binelui comun și nimic altceva. Din această perspectivă, apărătorii măștii ar fi mari umaniști iar scepticii ar fi egoiști și populiști. Nu este o coincidență faptul că această postură amintește de corectitudinea politică de astăzi și de dublura ei, cenzura. Fenomenele fac parte din aceeași dorință de control și supraveghere.

Triumful sensibilităților noastre

Lumea devine un spațiu securizat în toate aspectele sale, acele celebre „safe spaces” promovate de extrema stângă americană, un curent care vrea să elimine tot ceea ce ar fi „dăunător” dezvoltării personale. Noua utopie este politică, psihologică și igienistă. Acesta este triumful puritanismului și fragilității: trebuie să tinem  seama de toate preocupările, susceptibilitățile și fobiile imaginabile, de orice ar putea dăuna sănătății fizice și mentale. Totul a devenit „toxic”: de la atmosfera la locul de munca la punctele de vedere „controversate”, inclusiv emisiunile TV vechi care nu se mai potrivesc cu direcțiile actuale. Ultimele urme de sexism, rasism, hărțuire și acum Covid-19 sunt urmărite peste tot: în numele toleranței devenim intoleranți la cea mai mică adversitate. Masca este un bastion între indivizi și un mediu văzut ca ostil ego-ului lor. Nu mai există un contact social, ci o adunare de proprietari ai singurătății lor.

Adevărații „covidioți”

O formulă atribuită lui Emmanuel Kant este aceea că măsurăm inteligența unui individ prin cantitatea de incertitudini la care este capabil să reziste. Dacă filosoful german are dreptate, societățile noastre nu au fost niciodată formate din oameni atât de proști. Nu mai acceptăm să ne confruntăm cu nici un risc sau cu un minim hazard. Onoarea nu mai există.

Societățile noastre nu au fost niciodată atât de securizate și niciodată nu au fost alcătuite din oameni atât de speriați. Paradoxul spune multe. Odată cu apariția unei lumi în care chiar și expresia emoțiilor pare văzută ca o amenințare la adresa integrității micilor noastre ființe simțitoare, devine imperativ să apelăm la un alt ideal. O puternică filozofie a vitalității capabilă să rivalizeze, poate, cu acest univers înghețat.