Lupta rasială, înțeleasă greșit de „studenții fără creier”. „Vom redenumi Washingtonul?”

Articol al jurnalistului Renaud Girard, pentru Le Figaro

Pe 5 iulie 2020, a doua zi după ce americanii au sărbătorit 224 de ani de la declararea independenței, o mulțime mică și excitată din Baltimore a dărâmat statuia lui Christopher Columb. Ce i-au reproșat acești activiști navigatorului genovez? Curajul lui? Îndrăzneala lui? Viziunea lui? Predilecția spre studiu? Spiritul său antreprenorial? Fără îndoială că nu: este posibil ca acesti tineri vandali să nu fi făcut efortul prealabil de a citi biografia completă a „amiralului mării oceanice” din regatul Castilia.

Își vor continua acțiunea mergând în procesiune spre Bogota pentru a cere columbienilor să-și redenumească țara? Nu, pentru că există o capitală mai apropiată, a lor, unde acești mici soldați ai corectitudinii politice vor putea, cu mai puțin risc, să-și potolească setea de deconstrucție istorică. De ce, dacă tot au ajuns aici, nu ar cere să redenumească orașul și statul Washington? Generalul, fondatorul Republicii lor, a deținut de-a lungul vieții sale mai mult de o sută de sclavi pe plantația de pe Muntele Vernon. Este decent să păstrezi un proprietar de sclavi, chiar dacă mai târziu a regretat asta, ca patron al capitalei unei mari țări moderne?

Americanii l-au acuzat pe Christopher Columb că a simbolizat începutul colonizării europene a unui nou continent și monopolizarea terenurilor care nu le aparțineau. Este precis. Dar ei uită că toată istoria omenirii este formată din cuceriri militare! Oare studentii fără creier din campusurile americane cred că, înainte de sosirea europenilor, triburile indiene nu au plecat la război pentru a fura terenuri de vânătoare?

Cred ei că invaziile mongole din Asia au mers pașnic? Știu ei că regii de culoare ai Beninului, care și-au vândut prizonierii de război comercianților de sclavi, au protestat împotriva interdicției de trafic uman decretată de coroana britanică în 1807? Însă lipsa de cultură nu este vina lor principală. Ei judecă moral o societate străveche cu ochii de astăzi.

„Crime împotriva umanității”

Deconstrucția istorică și pocăința sunt capcane. Ele permit extinderea manipulărilor. Ele cresc diviziunea în societățile occidentale. Au ca rezultat un rasism inversat. Ele provoacă contrariul rezultatului dorit.

Emmanuel Macron a numit colonizarea o „crimă împotriva umanității”. Am plâns în tinerețe la vederea imaginilor lui Vercingetorix în lanțuri. Am învățat ferocitatea legiunilor romane. Dar astăzi, când mă gândesc la asta, mă bucur că Cezar a câștigat. Ca descendent al galilor, știu cât de norocos am fost că am fost colonizat de romani și că am avut acces la limba lor, la drumurile lor, la apeductele lor, la legile lor, la pace.

În relațiile dintre popoare este mai bine să lăsăm istoria istoricilor. Important este să fie scris de cercetători serioși și liberi. Fiică degenerată a moralității puritane, pocăința devine plină de ură atunci când subminează coeziunea societăților democratice și încetinește apropierea națiunilor.