Didier Raoult afirmă că epidemia a avut un impact minor asupra speranței de viață, cercetătorii îl contrazic

Profesorul din Marsilia se bazează pe un articol realizat de doi cercetători, publicat în iunie. Dar folosirea studiului „poate duce la confuzie”, potrivit celor doi autori.

Profesorul din Marsilia a declarat pentru CNews, pe 14 septembrie: „Oamenii care mor sunt oameni care au o speranță de viață foarte, foarte scurtă. Mai mult, există o lucrare foarte bună care tocmai a fost făcută de Institutul Național de Demografie, care arată că scăderea speranței de viață în cursul anului 2020 nu este nu semnificativ diferită de mișcările pe care le-am văzut în ultimii zece ani. Uneori câștigăm două luni, alteori pierdem două luni. Mortalitatea, cu excepția persoanelor care au o speranță de viață foarte scurtă, este foarte scăzută, așa cum am observat de la început.„.

Declarație similară, în fața Senatului, a doua zi: „Nu există motive să ne alarmăm. Vă sfătuiesc să vă uitați la datele de la INED. Sunați pe cineva de la INED și vă vor spune cu cât s-a redus speranța de viață. Nu mortalitatea. Deoarece mortalitatea pentru vârsta de 85 de ani nu este legată de mortalitatea prin accident de mașină, nu. Deci pierderea speranței de viață nu este aceeași atunci când aveți polipatologie, cancer metastazat, când aveți 92 de ani, decât când aveți 18 ani și aveți un accident de motocicletă. Și pierderea speranței de viață calculată pentru 2020 comparativ cu 2019, este de 0,2 ani. Este mai mică decât în ​​2015. Aceasta este situația. Nu ne confruntăm cu o dramă absolut insuportabilă. De ce de gripa din 2015, care a ucis atât de mult în acel an, nu ne-a păsat? A ucis mai mult, pentru moment, decât anul acesta. De ce? Pentru că dintr-o dată era teroarea pe care toată lumea o aștepta și care avea să vină. Pierderea speranței de viață va fi extrem de minoră la sfârșitul anului.„.

„Scădere relativ modestă”

Didier Raoult face referire la un articol, „Epidemia Covid-19: ce impact are asupra speranței de viață în Franța?”, publicat la sfârșitul lunii iunie de doi cercetători INED, Michel Guillot și Myriam Khlat. Articolul încearcă o primă estimare a impactului epidemiei asupra demografiei în absența unui „al doilea val”, conducând la observarea unei „scăderi relativ modeste a speranței de viață”: pentru cercetători, aceasta ar reprezenta o scădere de 0,2 ani, adică o speranță de viață de 79,5 ani în 2020 față de 79,7 ani în 2019. În ceea ce privește femeile, speranța de viață scade cu 0 ,1 ani, adică 85,5 ani în 2020 față de 85,6 ani în 2019.

Declin pe care autorii nu îl consideră „excepțional”: „Deși speranța de viață a înregistrat o creștere anuală de 0,2 ani în medie în ultimele decenii, astfel de scăderi sunt departe de a fi neobișnuite. Pentru bărbați, o scădere similară a avut loc în 2015. Pentru femei, scăderi asemănătoare au avut loc în 2008, 2012 și 2015. Aceste scăderi episodice se explică în principal prin variații ale intensității și calendarului gripei sezoniere de la an la an.”.

Dar utilizarea acestui articol pentru a minimiza severitatea epidemiei Covid-19 sau pentru a afirma că nu există „niciun motiv de panică”, „poate duce la confuzie”, potrivit autorilor articolului. În primul rând, calculul lor se referă la epidemia de Covid-19, în contextul de izolării. Cu toate acestea, „nu putem ignora rolul pe care l-a jucat izolarea”, precizează Myriam Khlat. În absența măsurilor drastice luate pentru a reduce epidemia, bilanțul ar fi fost, cu siguranță, mult mai mare, iar impactul asupra speranței de viață mai mare. Acest lucru distorsionează în mod evident comparația făcută de Didier Raoult între Covid-19 și gripa sezonieră.

S-au evitat 12.000 de decese

Al doilea punct: Didier Raoult evocă speranța de viață „foarte scurtă” a persoanelor care au murit de Covid-19 și citează articolul INED ca dovadă. Dar profesorul își propune să studieze impactul Covid asupra speranței de viață a tuturor francezilor și nu să estimeze speranța de viață influențată de decesele Covid. Este adevărat, după cum indică autorii, că „majoritatea deceselor Covid-19 s-au produs la vârste relativ înaintate”, deci la persoanele care aveau o speranță de viață mică, din cauza vârstei. În plus, adaugă Myriam Khlat, „epidemia a afectat mai mult persoanele cu comorbidități, care probabil aveau o speranță de viață mai mică (în medie) decât populația generală, la aceeași vârstă. Cu toate acestea, nu suntem în măsură să evaluăm amploarea acestui efect în acest moment.”.

Ultimul punct important de subliniat: calculul autorilor nu a fost efectuat pe baza datelor privind mortalitatea legată de Covid, ci pe baza cifrelor generale ale mortalității înregistrate în primele cinci luni ale anului 2020, adică în condiții reale. Aceasta integrează atât excesul de decese legate de epidemie, dar și alte circumstanțe excepționale, identificate de autori, care au avut ca efect reducerea excesului de mortalitate pe parcursul perioadei.

Autorii menționează astfel că între ianuarie și mai 2020 au existat aproximativ 287.000 de decese din toate cauzele (Covid-19 sau nu) în Franța, comparativ cu cele 270.000 de decese din toate cauzele înregistrate în aceeași perioadă din 2019. Un surplus de „doar” 17.000 de decese. Explicație: cele aproximativ 29.000 de decese provocate de Covid în primele cinci luni au fost parțial compensate de 12.000 de decese, evitate între ianuarie și mai 2020, din motive care nu au, în parte, nimic de-a face cu epidemia în sine. Pe baza acestui exces de 17.000 de decese autorii concluzionează o scădere moderată a speranței de viață. „Fără cele 12.000 de decese evitate, scăderea așteptată a speranței de viață ar fi fost de aproximativ 0,5 ani, ceea ce ar fi reprezentat o pierdere mult mai neobișnuită”.

Efectele directe și indirecte ale izolării

La ce corespund aceste 12.000 de decese evitate? Unei epidemii de gripă sezonieră, la începutul anului, mai ușoare decât în ​​anii precedenți (cu 10.000 de decese mai puțin decât în ​​2019), scriu autorii.

De altfel, izolarea (pe lângă evitarea unui număr mare de decese cauzate de Covid-19) a avut și efecte indirecte asupra mortalității. Prin schimbarea profundă a stilului de viață al oamenilor, izolarea a dus la o scădere a deceselor din alte cauze decât Covid-19, de exemplu accidente rutiere. Și această scădere a mortalității a avut și efectul de a atenua scăderea speranței de viață.

Autorii studiului insistă asupra faptului că rezultatul nu poate fi utilizat pentru a evalua severitatea epidemiei ca atare, deoarece reflectă și efectul direct al izolării. Fără de care pierderea speranței de viață ar fi fost cu siguranță mai mare.

Sursa: Liberation