Social Distance, primul serial Netflix despre pandemie. Scris și filmat în timpul izolării

Au trecut acum aproape opt luni de când lumea noastră a căzut într-o realitate aproape distopică. De la început, refugiul a fost cel mai adesea evadarea oferită de ficțiune: am avut faza de seriale pentru adolescenți, faza de comedii romantice, faza de poveste post-apocaliptică, sau faza de filme din anii 1950, pentru că lumea era mai frumoasa înainte. Dar s-ar părea că ora negării s-a terminat. După toate aceste ocolișuri, s-a dovedit că Social Distance, o nouă serie de ficțiune pandemică, era exact ce aveam nevoie.

Fiecare episod de douăzeci de minute urmărește personaje americane în timpul izolării lor, fiecare confruntându-se cu propriul set de dificultăți, anxietate și absurd. În partea a treia, o asistentă medicală dintr-o casă de îngrijire medicală, interpretată de Danielle Brooks (Taystee în Orange is the New Black), trebuie să aibă grijă de o pacientă recalcitrantă, în timp ce o urmărește de pe telefon pe fiica ei care a rămas singură acasă, fără o bonă. În cel de-al cincilea episod, unul dintre cei mai emoționante, un tată încearcă să nu-și arate emoția în fața fiului său în timp ce soția sa, care suferă de Covid, rămâne îzolată într-o cameră a casei.

Un serial filmat la distanță

Creat de Hilary Weisman Graham și produs de Jenji Kohan, Social Distance reunește, atât în ​​ceea ce privește scenariul cât și regia, mulți dintre foștii componenți ai Orange is the New Black. Serialul a fost conceput și filmat între aprilie și iunie 2020 și fiecare episod a fost regizat de la distanță, de câte un regizor diferit.

Întrucât actrițele și actorii erau izolati acasă, trebuiau să se filmeze singuri, cel mai adesea cu un iPhone trimis de echipa de producție, implicând uneori anumite rude cu care erau izolare: în distribuție o găsim astfel pe mama lui Danielle Brooks, tatăl lui Asante Blackk (În ochii lor), sau Becky Ann Baker și Dylan Baker, care joacă un cuplu pensionar.

Pentru a spune aceste povești multiple și pentru a compensa absența camerelor tradiționale, producția se bazează pe instrumentele tehnologice utilizate zilnic de către personaje: apelurile video, întâlnirile lor Zoom, dar și postări de Instagram, căutări Google sau camere de supraveghere. Desigur, procedeul nu este nou. De la începutul crizei, Zoom a fost deja folosit la Hollywood, în special pentru întâlniri de actori și actrițe din programe de cult precum Parks and Recreation sau The nanny.

Un efect calmant

Am înțeles-o mai mult ca niciodată în ultimele luni: arta ne permite să călătorim și să evadăm, mai ales când realitatea este prea mohorâtă sau greu de încasat. Dar a ne vedea propria experiență reflectată pe ecran poate oferi, de asemenea, un catharsis mai mult decât necesar, făcându-ne să ne simțim validați. Există ceva ciudat de linistitor în a ne da seama că realitatea absolut absurdă în care trăim de aproape un an a devenit acum suficient de normală pentru a fi reflectată într-o serie Netflix.

Personajele din Social Distance fac aceleași gesturi ca și noi (ferindu-se atunci când cineva se apropie la un metru sau nu foloseste gel hidroalcoolic). Au aceleași conversații („Ești bine?” „Da. De fapt, nu.”), Aceeași rutină și aceleași anxietăți ca și noi.

Capsula timpului

Social Distance găsește, de asemenea, umor în noua noastră realitate. Dar, de asemenea, arată, ​​cu multă sensibilitate, temerile momentului: singurătate, frica de a-ți pierde slujba sau de a-i pierde pe cei apropiați. Seria încorporează chiar, într-un mod oarecum incomod, revoltele populare după moartea lui Breonna Taylor și a lui George Floyd. În bine sau în rău, Social Distance vrea să fie o capsulă a timpului, o privire chiar imperfectă a ceea ce a trecut lumea prin primăvara anului 2020.

După cum explică creatorul său, „Voiam doar ceva în care oamenii să-și vadă viețile reflectate, care să ne ajute să acceptăm realitatea. Asta ne-ar ajuta să râdem, să plângem, indiferent de emoție. Ca ființe umane, avem nevoie de povești pentru a învăța să ne digerăm viețile și emoțiile”. Serialul nu este pentru a ne minimiza sau a ne face să uităm de traumele din ultimele luni, dimpotrivă, ne ajută să le acceptăm.

Este greu de spus dacă serialul va îmbătrâni bine peste câțiva ani. Mai degrabă, este un experiment în timp real, un studiu al relațiilor umane fără pretenții și a căror corectitudine emoțională amintește de un alt serial Netflix excelent, Easy. Cu siguranță, nu scapă de câteva gafe: jocul diferiților actori și actrițe nu este întotdeauna armonizat, iar episoadele sunt inegale. Unii interpreți nu sunt profesioniști, iar punerea în scenă minimalistă este uneori un pic ca o piesa de teatru filmată. Dar ceea ce rămâne remarcabil este capacitatea echipei de scenaristi de a surprinde emoțiile și anxietățile acestei perioade. În aceste noi circumstanțe, Social Distance face așa cum facem și noi: cât de bine poate.

Sursa: Slate