Este timpul să învățăm să trăim cu virusul… și să facem alegeri

Informațiile despre variante, proliferarea lor sau riscurile pe care le prezintă pentru eficacitatea vaccinurilor sunt amplu distribuite… Brusc, apare ideea că ne facem iluzii când ne imaginăm că vom fi cu toții vaccinați, că faimoasa „imunitate colectivă” va fi atinsă și că, în cele din urmă, vom scăpa de restricții și izolare. Ar fi timpul să ieșim din negare? Există riscul să trăim, în următorii doi, trei poate cinci ani, cu reactivarea acestei epidemii și apariția unor noi variante incontrolabile. Este sustenabilă strategia reizolarilor periodice?

Deja ne dăm seama că ne mutăm într-o altă eră. Cea în care democrațiile decretează închiderea completă a granițelor pentru a se proteja de ceilalți, cea care vede prăbușirea figurii emblematice a modernității: „homo touristicus”. Dar va trebui să mergem mai departe. Dacă această epidemie va dura, trebuie să facem ceea ce nu am făcut în ultimul an: să învățăm să trăim cu ea, mai degrabă decât să încremenim la intervale regulate, sperând că totul se va încheia curând. În cele din urmă, avem nevoie de mijloacele necesare pentru a dezvolta un sistem de sănătate care nu riscă să ajungă la saturație. Să ne gândim la producție în așa fel încât să construim, treptat, o adevărată independență. Trebuie să fim protejați de concurența neloială a unei Chine care, evident, nu are aceleași dificultăți ca noi în reconcilierea constrângerilor dintre viață economică și sănătate. Alegerile care sunt în fața noastră sunt în mod necesar aleatorii, în mod necesar riscante, potențial dureroase. Dar a nu alege este, de fapt, a alege moartea. Aceea a unei civilizații occidentale incapabile de a-și gestiona contradicțiile.

de Natasha Polony, pentru Marianne