Cum te afectează epidemia din punct de vedere psihic și cum recunoști simptomele unei sănătăți mintale fragile

Un virus, o izolare, o ieșire din izolare, o re-izolare… Din punct de vedere psihic, am fost serios zdruncinați anul acesta. Psihiatrul Nicolas Franck vorbeste la postul Europe 1 despre la efectele acestei pandemii asupra sănătății noastre mintale. El arată care sunt factorii care îi slăbesc pe unii mai mult decât pe alții și pun în pericol sănătatea pe termen lung.

2020, anul deprimarii? Odată cu epidemia de coronavirus, izolarea și re-izolarea care au urmat, moralul nostru a fost și continuă să fie tensionat. Am fost supuși stresului, fricii, uimirii, dar și în anumite cazuri, epuizării. Dar despre ce fel de stres vorbim? Cum se poate transforma acest stres într-o tulburare mintală? Care sunt simptomele ? Cine sunt persoanele care au fost cele mai sensibile la situație? Și cum să depășești această încercare?

Psihiatrul Nicolas Franck, șef al spitalul Le Vinatier din Bron, manager didactic la Universitatea Claude Bernard din Lyon și autor al cărții „Covid-19 și stres psihologic – 2020, odiseea închisorii” te invită să te deschizi față de ceilalți, să te reconectezi cu ei pentru a lua în considerare lumea de după.

Trei idei de reținut pentru a asculta schimbarea lumii

Izolarea ne-a făcut „păsări mici”. Într-o situație stresantă, ne comportam ca o pasăre care se confruntă cu un șarpe care o atacă, compară Nicolas Franck. „Fie individul este siderat și nu știe cum să reacționeze. Fie luptă în fața noutăților, în fața pericolului”, explică Nicolas Franck . „Cu excepția faptului că nu a existat nicio luptă, deoarece situația era fără o soluție imediată. Există doar posibilitatea de a rămâne pe loc și de a aștepta, prin urmare de a fi siderat și, în cele din urmă, situația nu ne lăsă nicio altă alternativă”.

Tristețe și teamă – cele două emoții la care trebuie să fii atent. Potrivit psihiatrului, anumite simptome ne pot alerta asupra fragilității sănătății noastre mintale. „Tulburarea poate apărea sub formă de supărări, iritabilitate, senzația că nu vom ieși din asta, incapacitatea de a ne proiecta în viitor, de tensiune mintală sau fizică”, enumera Nicolas Franck. „Și apoi, încetul cu încetul, poate lua forma unei tulburări de anxietate. Înseamnă că persoana va fi într-adevăr copleșită, pe termen lung, de emoția de frică care depășește pericolul real. Sau persoana respectivă va dezvolta o depresie. Și acolo este mai degrabă tristețea, incapacitatea care domină. Persoana va fi încremenită. Nu va mai putea lua inițiativa, va fi invadată de o imposibilitate generalizată”.

A vorbi de „război” este contraproductiv. Pentru psihiatru, utilizarea câmpului lexical al războiului pentru a ne evoca situația, așa cum au făcut mai mulți politicieni, nu este adecvată. „Este stresant. Consider că vocabularul medical ar fi mai potrivit, deoarece războiul este purtat de un inamic identificat, care are aproximativ aceeași natură ca noi. Există doi protagoniști, unul dintre ei vorbind despre război, în timp ce lupti cu un dușman invizibil, minuscul… cred că nu este neapărat cea mai bună idee”.