Tehnologia pe care se bazează vaccinurile ARNm, dezvoltată încă din anii ’90 de o cercetătoare din sud-estul Europei

Foto: Katalin Kariko în anii '90

Născută în Ungaria și în prezent rezident al statului Pennsylvania din SUA, cercetătoarea Katalin Kariko a dezvoltat o asemenea obsesie pentru așa-numita tehnologie ARN mesager, încât la un moment dat a costat-o funcția de profesor la o universitate de prestigiu.

Puțini și-au imaginat că această metodă de terapie genetică și munca de laborator a biochimistului ar putea pune bazele pentru vaccinurile firmelor Pfizer și Moderna împotriva Covid-19. De la un cercetător necunoscut și marginalizat, Katalin Kariko este astăzi un pionier.

„Este de-a dreptul incredibil”, declară ea pentru AFP, într-un interviu realizat în casa ei din Philadelphia. Femeia de 65 de ani spune că îi este greu să se obișnuiască cu lumina reflectoarelor după atâția ani de muncă petrecută în umbră. Cazul ei ilustrează „necesitatea de a sprijini știința la mai multe niveluri”.

Doamna Kariko și-a petrecut o mare parte din anii 1990 solicitând finanțare pentru cercetările sale axate pe acidul ribonucleic mesager (ARN), molecule care dau celulelor instrucțiuni sub forma unui cod genetic, astfel încât să producă proteine ​​benefice organismului nostru.

Retrogradată

Biochimista credea că ARN-ul mesager ar putea juca un rol cheie în tratamentul anumitor boli, de exemplu în regenerarea țesutului cerebral după un accident vascular cerebral. Dar Universitatea din Pennsylvania, unde Kariko era în proces de a deveni profesor, a oprit această traiectorie prin respingerea succesivă a cererilor sale de granturi pentru cercetare. „Eram gata să fiu promovată și atunci m-au retrogradat, așteptându-se să plec”, își amintește ea.

În acel moment, Katalin Kariko nu avea cartea verde de rezident și avea nevoie de un loc de muncă pentru a-și reînnoi viza. În același timp, era conștientă că îi va fi dificil să finanțeze școlarizarea fiicei sale cu salariul pe care îl avea. Cu toate acestea, ea a decis să continue cercetarea, în ciuda dificultății sarcinii și a lipsei unei compensații financiare. „Mi-am spus, vezi, masa (laboratorului) este acolo, trebuie doar să faci experiențe mai bune”.

O stare de spirit pe care ea o rezumă cu aceste cuvinte: „Gândește-te cu atenție și, la final, întreabă-te: Ce pot să fac? Astfel nu-ți irosești viața”.

DNA, fratele mai mare

La sfârșitul anilor 1980, comunitatea științifică avea ochi doar pentru ADN, pe care îl vedea ca potențial capabil să transforme celulele și, de acolo, să trateze patologii precum cancerul sau fibroza chistică. Doamna Kariko era interesată de ARN-ul mesager, crezând că oferă celulelor un „ghid de utilizare” care le permite apoi să fabrice singure proteinele terapeutice. O soluție care face posibilă evitarea modificării genomului celulelor, eliminând riscul introducerii unor modificări genetice incontrolabile.

Dar nici ARN-ul mesager nu a fost lipsit de probleme: a provocat reacții inflamatorii puternice, fiind considerat un intrus de către sistemul imunitar. Cu partenerul ei de cercetare, medicul imunolog Drew Weissman, Katalin Kariko reușește treptat să introducă mici modificări în structura ARN-ului, făcându-l mai acceptabil pentru sistemul imunitar.

Descoperirea lor, publicată în 2005, marchează o revoluție. Apoi, ei fac un nou pas, reușind să plaseze ARN-ul în „nanoparticulele lipidice”, o protecție care îl împiedică să se degradeze prea repede și îi facilitează intrarea în celule. Rezultatele lor au fost publicate în 2015.

Candidat la Nobel

Cinci ani mai târziu, când vine vorba de lupta împotriva unui virus care afectează planeta, aceste două descoperiri contează. Cele două vaccinuri care ar trebui să salveze lumea se bazează pe aceeași strategie de introducere a instrucțiunilor genetice în organism pentru a declanșa producerea unei proteine ​​identice cu cea a coronavirusului și pentru a provoca un răspuns imun.

Dna Kariko ocupă acum o funcție de conducere în laboratorul german BioNTech, asociat cu firma Pfizer, care produce primul vaccin distribuit în lumea occidentală, celălalt fiind fabricat de Moderna – al cărei nume înseamnă „Modified RNA” (ARN modificat). Biochimista se abține de la orice triumfalism, dar își păstrează unda de amărăciune, amintindu-și momentele în care s-a simțit subestimată: o femeie născută în străinătate, ajunsă într-un univers masculin unde, la sfârșitul anumitor conferințe era întrebată: „Unde este supraveghetorul tău?”.

„Mereu se gândit: în spatele acestei femei cu accent trebuie să cineva mai deștept”. Probabil numele său va fi acum menționat printre candidații la Nobel. În anii trecuți, mama ei își făcea griji că lipsește de pe lista. „I-am spus: nu primesc niciodată o bursă federală, sunt un nimeni, nici măcar profesor”. La care mama ei replica: „Dar muncești atât de mult!”.

Sursa: 7sur7