Strategia câștigătoare| Să vaccinăm persoanele care au multe contacte sociale, nu pe cele vulnerabile

Persoanele cu multe contacte sociale pot infecta un număr mare de alți indivizi, în timp ce majoritatea celorlalți nu infectează pe nimeni. Cercetătorii pledează ca acestia sa gie vaccinati cu prioritate.

În weekendul din 22 februarie, intorcându-se de la biroul său din New York, un avocat specializat în dreptul imobiliar a vizitat sinagoga din New Rochelle, Connecticut. A doua zi dimineață, a participat la înmormântarea unui supraviețuitor al Holocaustului, apoi, după-amiază, la un bar mitzvah. Câteva zile mai târziu, când trebuie să meargă la Washington pentru o conferință, este dus la spital după ce acuză o tuse și febră și va petrece două săptămâni la terapie intensivă. Întregul cartier în care locuiește este plasat în carantină. Peste 50 de cazuri de Covid-19 sunt asociate cu acest bărbat și alte 50 sunt depistate la școala fiicei sale. Până la sfârșitul lunii, 10.000 de cazuri vor fi diagnosticate în districtul Westchester.

După anchetă, autoritățile sanitare au estimat că acest bărbat a fost, într-un singur weekend, în contact cu 800 până la 1000 de persoane. El a fost numit în grabă „pacientul zero”. „Adevărul este că nu știm cum a fost introdus coronavirusul în comunitate. Clar este însă că virtuțile care l-au făcut pe acest om un bun prieten și un vecin amabil – prezent pentru toți la bine si la greu – l-au făcut, de asemenea, să fie foarte eficient în răspândirea virusului”, spune jurnalistul Christopher Cox în revista Wired.

Covid-19 a scos la iveala acești „super-contaminatori”, un termen adaptat de la englezescul „super-spreader”. Revenit din Singapore, un om de afaceri britanic a fost la originea a zece infectări în februarie. În Coreea de Sud, celebrul „pacient 31”, un membru sexagenar al sectei Shincheonji, a intrat în contact cu 1.000 de oameni. Conceptul nu este nou. În cazul MERS, din 2015, un pacient sud-coreean în vârstă de 35 de ani a fost legat de 85 de cazuri, aproape jumătate din cele înregistrate în timpul epidemiei din țara respectivă.

20% dintre contaminanți sunt responsabili pentru 80% dintre contaminări

Sociologii propun o abordare diferită. Mai mult decât caracteristicile sau locurile de contaminare, ei cred că ar trebui să ne concentrăm pe diferențele de sociabilitate dintre indivizi și să includă interacțiunile sociale în modelele epidemiologice. „Când ne uităm la cât de mult contaminează un individ infectat, vedem că o proporție mică de indivizi declanșează lanțuri foarte lungi de contaminare”, explică Gianluca Manzo , sociolog la Sorbona.

Cercetătorul este un specialist în analiza cantitativă a rețelelor sociale (e vorba despre legăturile dintre indivizi, nu de Facebook). Rata de reproducere a virusului sau R0 (numărul mediu de cazuri noi cauzate de o persoană infectată) nu reflectă distribuția contaminărilor. Aproximativ 80% din cazuri provin de la doar 10 – 20% dintre persoanele infectate. Un studiu condus de Ramanan Laxminarayan și publicat în Science estimează, de exemplu, că în India, 8% dintre persoanele infectate au cauzat 60% din cazuri. Norma este că majoritatea persoanelor infectate sunt asimptomatice sau chiar dacă se îmbolnăvesc, nu transmit virusul. Acest lucru a determinat, epidemiologii să creeze un alt indicator, factorul de dispersie („k”).

Gianluca Manzo spune că „vedem că foarte puțini indivizi au o mulțime de contacte, fie prieteni, fie parteneri sexuali. Majoritatea au foarte puține, în timp ce o minoritate sunt indivizi foarte conectați. Prin urmare, media nu este reprezentativă pentru distribuția acestor rețele sociale. Există persoane care trăiesc în mod natural într-un mod izolat, având foarte puține întâlniri zilnic. Pe de altă parte, sunt și oameni de 70 de ani care joacă bridge în fiecare zi și care se întâlnesc de fiecare dată cu 20 de prieteni. De ce să nu ținem cont de această variabilitate și să ne gândim serios la asta?”.

Gianluca Manzo și Arnout van de Rijt (European University Society) tocmai au publicat un articol despre acești „indivizi cu contact ridicat” în Journal of Artificial Societies and Social Simulation.

Ei apără ideea de a acorda prioritate acestor oameni cu multe interacțiuni sociale pentru a lupta impotriva Covid-19. Cei doi cercetători au construit un model pe computer care încorporează frecvența contactelor dintre oameni iar apoi simuleaza răspândirea virusului. Pentru aceasta, ei s-au bazat pe un studiu efectuat pe un eșantion reprezentativ de 2000 de persoane, pentru care au trebuit să noteze toate întâlnirile lor fizice pe parcursul a două zile. Concluzie: vizarea acestor indivizi care au multe interacțiuni, mai degrabă decât luarea în considerare a populației în ansamblu, într-un mod nediferențiat, ar putea, prin urmare, reduce vârful epidemiei. Acest lucru este valabil pentru prevenire, testare, dar și pentru viitorul vaccin. Până în prezent, strategia în fața lui Covid-19 s-a bazat în esență pe măsuri generale: normele de izolare, masca și distanțarea fizic[ sunt impuse tuturor. În loc să blocăm țarile, am putea, în teorie, să ne concentrăm asupra potențialilor super-contaminatori.

Paradoxul prieteniei

Rămâne o (mare) problemă: cum identificăm acești indivizi cu o mulțime de contacte? În articolul lor, Gianluca Manzo și Arnout van de Rijt au propus două strategii care nu interferează cu problemele de confidențialitate.

Prima se bazează pe legăturile dintre categoriile profesionale și numărul de contacte sociale. Profesii precum profesori, șoferi de taxi, livratori, casieri, preoți, lucrători din aeroporturi sau jurnaliști – sunt în contact cu mai mulți oameni într-o zi decât restul populației.

Cealaltă soluție se dovedește a fi mai conceptuală și mai surprinzătoare. Ar trebui să presupunem că un individ foarte sociabil este mai probabil să ajungă pe lista de contacte a unui număr mare de persoane. „Există o teorie matematică conform căreia, dacă extragi la întâmplare din populație un eșantion de indivizi, solicitați fiecăruia o listă de contacte și apoi, dintre acele contacte, luați un altul la întâmplare, acea persoană este foarte probabil să fie un individ în relație cu o mulțime de oameni „, explică Gianluca Manzo.

Concret, ar fi suficient, potrivit lui Gianluca Manzo, să se folosească această procedură orbește, cerând unui grup de indivizi selectați la întâmplare să numească o cunoștință, apoi să o verifice sau să o vaccineze. „Ideea loteriei, oricât de bizară ar părea, este cea mai puțin discriminatorie în identificarea acestor indivizi cu contacte sociale numeroase”. Cercetătorul amintește că, în lupta împotriva epidemiei de SIDA, am vizat, atât din punct de vedere al prevenirii, cât și al testelor, homosexuali și prostituate. „Acestea au fost persoanele care au avut cei mai mulți parteneri sexuali și era cel mai probabil să funcționeze ca„ super-contaminanți ”.

Am acceptat acest lucru din punct de vedere social, atunci când aceste criterii erau de cea mai strictă intimitate. De ce astăzi nu putem realiza că o caracteristică fundamentală a acestei epidemii este expunerea socială?”.

Vaccin pentru cei care sunt potențial contagioși

După cum rezumă epidemiologul de la Harvard, Marc Lipsitch, există două abordări teoretice ale utilizării unui vaccin. Prima este protejarea anumitor indivizi prin vaccinarea acestora, cealaltă urmărește reducerea transmisiilor și, prin urmare, protejarea întregii populații.

Prioritizarea persoanelor în vârstă sau a celor fragili, așa cum recomandă unii oameni de știință, nu poate opri răspândirea virusului. În ciuda vârstei sale (78 de ani), Shlomo Havlin pledează pentru prioritizarea vaccinării unor mari potențiali contaminatori, mai degrabă decât a persoanelor expuse riscului, ca el, pentru a reduce contaminarea mai repede. Potrivit omului de știință israelian, bolile contagioase care necesită în mod normal imunitate de grup de 60% până la 80% din populație, ar putea fi oprite prin vizarea judicioasă și prin simpla vaccinare a 10-20% din populație.

Pe de altă parte, vaccinarea cu prioritate a celor peste șaizeci de ani nu este o opțiune foarte populară, chiar și în rândul persoanelor din această grupă de vârstă. 54% din eșantion optează mai întâi pentru strategia de vaccinare a persoanelor susceptibile de a fi cele mai contagioase, adică a persoanelor care pot infecta zece persoane în loc de una. Pentru Gianluca Manzo, aceasta este o dovadă că există o formă de înțelepciune populară aici: „Majoritatea participanților înțeleg intuitiv importanța vizării cu vaccin a celor care sunt responsabili pentru cel mai mare număr de contaminări”.

Sursa: L’Express