SARS-Cov-2 a suferit mutații sub presiunea anticorpilor. Eficiența vaccinurilor ar putea fi redusă

De la începutul epidemiei, SARS-Cov-2 a continuat să sufere mutații. Până în prezent, noile tulpini au prezentat doar câteva mutații, care nu au modificat radical compoziția genomului, nici efectele sale asupra severității bolii sau a contagiozității sale. Dar, în ultimele zile, rapoartele din Marea Britanie și Africa de Sud au arătat două noi linii cu aproximativ douăzeci de mutații fiecare.

Datele preliminare par să indice că cele două variante sunt mai contagioase dar și că mai multe dintre mutațiile lor afectează proteina S (spike). Majoritatea vaccinurilor dezvoltate până în prezent determină un răspuns al sistemului imunitar, astfel încât acesta să producă anticorpi care vizează exact proteina S. Oamenii de știință își pun întrebări: aceste mutații sunt suficient de mari pentru a permite coronavirusului să înșele anticorpii și, mai ales, cum și de ce a suferit mutatii tocmai această zonă a coronavirusului?

Mutații cauzate de tratamentul cu plasmă?

Mutațiile nu sunt surprinzătoare – toate virusurile suferă mutații – dar numărul mare detectat în cele două variante este îngrijorător. Pentru a explica acest fenomen, mai mulți cercetători au prezentat ipoteza conform căreia o linie „clasică” a coronavirusului ar fi infectat persoane imunodeprimate sau imunodeficiente și ar fi profitat de sistemul imunitar slab al gazdelor sale pentru a persista câteva luni în corpul lor, ceea ce i-a permis să aibă multe mutații înainte de a infecta restul populației. Aceste mutații ar fi putut fi, de asemenea, agravate prin tratamentul cu plasmă, care conține anticorpi neutralizanți ai altor pacienți, care au fost deja infectați și s-au recuperat.

„Un studiu pre-publicat pe 19 decembrie arată că durata infectării în cazul unui pacient imunocompromis și utilizarea plasmei ar putea explica faptul că variantele care au rezistat sunt cele care au prezentat o mutație care face posibilă deturnarea anticorpilor”, subliniază Florence Débarre, cercetător la CNRS și membru al colectivului AdiosCorona. Conform acestei lucrări, utilizarea plasmei pentru un pacient imunodeficient a indus în mod vizibil o mutație care permite coronavirusului să nu mai fie sensibil la efect blocant al plasmei. Prin urmare, coronavirusul a produs „mutații de evadare” care contracarează parțial anticorpii. O problemă identificată deja în timpul experimentelor efectuate în laborator si publicate în două studii, pe 21 august în Science și pe 28 octombrie în eLife.

Dacă această ipoteză este confirmată, problema ar fi dublă: ar însemna că SARS-Cov-2 poate suferi mutații sub presiunea anticorpilor – a celor creați de sistemul imunitar după o infectare, a celor obținuți din plasma convalescenților sau chiar a celor generați prin injectarea unui vaccin. Acest lucru ar permite virusului să reducă sau chiar să anuleze eficacitatea tratamentelor pe bază de plasmă… Și a vaccinurilor?

Proteina Spike, câmpul de luptă pentru virusuri și anticorpi

„27% dintre mutațiile variantei identificate în Marea Britanie implică proteina S”, precizează Morgane Bomsel, virusolog și cercetător CNRS la Institutul Cochin. Dacă proteina spike s-a schimbat suficient, anticorpii care o vizează, ca și cei produși de majoritatea vaccinurilor actuale, nu vor mai funcționa. Cercetătorul specifică că răspunsul indus de vaccinuri este multiplu. „Cele două variante identificate în Marea Britanie și în Africa de Sud au mutația N501Y, care implică o mică parte a vârfului proteinei S: anticorpii care au recunoscut această zonă probabil că nu vor funcționa, dar ceilalți anticorpi vor continua să funcționeze”.

„Vor exista întotdeauna anticorpi care se vor atașa la vârf, astfel încât vaccinurile ar trebui să funcționeze, chiar dacă acestea ar putea fi mai puțin eficiente”

O analiză împărtășită de geneticianul François Balloux, profesor la University College of London și director al Institutului de Genetică UCL. Potrivit acestuia, dacă unele zone ale proteinei S au suferit mutații pe varianta observată în Marea Britanie, acest lucru nu este suficient pentru a păcăli toți anticorpii. „Vor exista întotdeauna anticorpi care se vor atașa la vârf, astfel încât vaccinurile ar trebui să funcționeze, chiar dacă se pot dovedi a fi puțin mai eficiente.” Dar cei doi specialiști subliniază importanța efectuării de studii pentru a analiza modificările structurale ale întregii proteine ​​S – și ale altor părți ale virusului – si pentru a determina dacă mutații multiple, precum cele observate în Marea Britanie și Africa de Sud pot contracara anticorpii și cum. „Studiile structurale ne-ar permite, de exemplu, să stabilim dacă anticorpii persoanelor care au fost deja vaccinate recunosc și luptă împotriva noilor variante sau nu”, explică prof. Balloux.

Din păcate, cercetările în acest domeniu rămân limitate. Un grup de cercetare condus de Dr. Allison J. Greaney, de la Universitatea din Washington, a publicat totuși două studii, pe 11 august în revista Cell și pe 19 noiembrie în revista Cell Host & Microbe, care stabilesc o hartă a « mutațiilor de evadare » ale proteinei S. „Un studiu preliminar asupra structurii proteinei S a fost, de asemenea, publicat online pe 21 decembrie, adaugă Morgane Bomsel. Această lucrare nu pare foarte liniștitoare, deoarece pare să indice că schimbarea proteinei S are ca rezultat un virus mai infecțios”.

Presiunea imunologică va „forța” SARS-CoV-2 să sufere si alte mutații?

În același timp, ar trebui efectuate alte studii pentru a determina dacă vaccinurile pot provoca alte mutații ale SARS-CoV-2, inclusiv «mutații de evadare ». „Pentru moment nu am avut încă mutații care să pară mutanți de evadare”, indică virusologul Marie-Paule Kieny, președintele Comitetului pentru vaccinuri din 2019, și fost director adjunct al OMS. Pe de altă parte, coronavirusul nu a experimentat încă o presiune imunologică ridicată, deoarece, statistic, există puține persoane care au fost infectate – sau vaccinate – și care sunt imune. Potrivit expertului, „situația va trebui monitorizată atunci când majoritatea populației este imună și presiunea imunologică va crește. În această situație, apariția mutanților de evadare care nu vor mai putea fi neutralizați de anumiți anticorpi este probabilă, întrebarea este să știm când se va întâmpla acest lucru și dacă va fi în cele din urmă necesară modificarea vaccinurilor”, subliniază expertul.

François Balloux și Morgane Bomsel cred, de asemenea, că este probabilă apariția mutațiilor de evadare. „Rata mutației intrinseci este un lucru, dar dacă vaccinați pe toată lumea împotriva unei variante, aceasta poate provoca apariția unei linii care scapă imunității umane”, avertizează geneticianul. Trebuie avut în vedere faptul că vaccinul va fi actualizat în mod regulat”. Dacă aceasta va fi situația, cercetătorul consideră că va trebui redefinită strategia de vaccinare. „Una dintre opțiuni ar fi să se concentreze răspunsul imun al vaccinurilor nu pe proteina S, ci pe zone ale virusului care nu se schimbă – așa-numitele regiuni conservate –pentru a produce anticorpi care vizează numai acele zone”, sugerează ea.

Mai general, cercetătorul reamintește că interacțiunea dintre sistemul imunitar și un agent patogen se bazează pe un echilibru perpetuu. „Când există o interacțiune, fiecare parte se adaptează celeilalte, așadar este necesar să găsim echilibrul pentru a oferi răspunsul cel mai potrivit”.

Sursa: L’Express