Pentru Haruki Murakami, lupta împotriva coronavirusului „nu este un război”

Cel mai cunoscut dintre romancierii contemporani japonezi a susținut vineri un program de radio special, înregistrat la el acasă. Moment muzical punctat de gânduri asupra crizei mondiale a coronavirusului.

„Am ales această muzică în speranța că va face puțin bine. Nu știu dacă funcționează, o să încerc ”, avertizează scriitorul care prezintă din când în când un program de muzică la radio FM Tokyo. Dar emisiunea specială „Stați acasă” de vineri seara a avut o însemnătate deosebită, oferind hrana pentru suflete dar și confidențe.

„Unii politicieni spun că lupta împotriva coronavirusului este un război. Dar nu cred că aceasta este o metaforă bună, analizează Murakami. Nu este o luptă între bine și rău, un conflict între dușmani, cred că este mai mult un test al capacității noastre de a coopera, de a ne ajuta unii pe alții, de a ne uni. Nu este o confruntare a puterii, de a se anihila reciproc, este o luptă pentru a continua să trăim. Ostilitatea și ura nu au loc. Nu vreau să o compar cu un război „.

Autorul romanelor Kafka pe țărm sau 1Q84 dă putine interviuri. Dar, potrivit producătorilor de la Tokyo FM, iubitorul de muzică Murakami, în vârstă de 71 de ani, se bucură cu plăcere de acest exercițiu radio în timpul căruia răspunde la întrebările trimise de ascultători. De această dată, aproape toți au vorbit despre pandemie.

Obișnuit să lucreze singur, să citească, să scrie și să asculte înregistrări, Murakami spune că nu suferă de semi-izolarea actuală. Se întreabă, totuși, ce va fi mâine: „Ar fi bine să păstrăm în noua viața de după ceea ce a fost bine în viața de pe vremea coronei. Din cauza acestei perioade de abstinență, a restricțiilor, am impresia că am înțeles care sunt lucrurile care pot dispărea din viața noastră fără ca aceasta să ne deranjeze prea mult. Este un fel de experiență socială uriașă la scară globală. Rezultatele acestei experiențe se vor răspândi treptat în întreaga societate. Bune sau rele. Este bine să ne gândim la viața noastră de până acum. Pe de altă parte, ceea ce mă sperie este un risc de repliere spre sine pe mai multe niveluri, fiecare regiunea sau fiecare țară, o închidere. Asta mă sperie „.

O singură certitudine, însă, opera sa nu va rămâne fără urmări: „Când apare ceva de o asemenea amploare, romancierul are mai multe opțiuni. Desigur, poate spune povestea brută, este o sarcină uriașă. Am scris Underground după ceea ce s-a întâmplat cu secta Aum [atac cu gaz sarin la metroul din Tokyo, în 1995]. Este o colecție de mărturii reale de la mulți oameni implicați, nu o ficțiune. Dar, de fapt, sunt mai interesat să înlocuiesc „ce se întâmplă aici și acum” cu o poveste diferită. Nu știu cum se va reflecta această criză de coronavirus în activitatea mea, poate dura ceva timp. Dar este puțin probabil să nu fie afectată în vreun fel, din moment ce respir și eu din acest aer ”.

Iar Murakami concluzionează: „Lucrurile de care are acum lumea nevoie sunt o mască, un vaccin și dragoste. Dar dacă până la urmă nu există suficientă dragoste și compasiune, lumea post-corona va fi prea întunecată. ”