Individul nevrotic rasial, noua față a visului american. Discriminarea rasială folosită împotriva albilor

de Mathieu Bock-Côté, pentru Le Figaro

Este la modă să-l prezinți pe Joe Biden ca pe un nou Roosevelt, ambițios și pragmatic, curajos și moderat. Cel care trecea până ieri drept un om al gafelor, preia acum trăsăturile unui bun manager, dedicându-și președinția reconcilierii unei țări fracturate. Dar imaginea liniștitoare nu se ridică la realitatea faptelor și nu face prea mult pentru a masca noul val al febrei ideologice asociate cu wokismul care străbate societatea americană si care este foarte prezentă în aripa stângă a propriului său partid.

Noua revoluție americană vine din campusuri, dar nu mai este limitată acolo: ideologia este acum desfășurată în administrațiile publice și private. Principiul echității pretinde că atinge egalitatea în stil american, dar, de fapt, o falsifică, lichidând referința la individ pentru a o transfera la scara rasială: fiecare grup identificat de birocrația diversității trebuie să fie reprezentat în toate domeniile sociale, în funcție de amploarea sa în populație, fără cea mai mică nuanță. Lumea se lasă absorbită de o fantezie matematică. Dar, mai presus de toate, nu se poate tolera nicio altă explicație pentru cea mai mică disparitate în reprezentare decât prin „rasism sistemic”.

Cum ieșim din acest vârtej? Prin muncă constantă de reabilitare. Jurnalistul Christopher Rufo a criticat în mod repetat amăgirile „diversity training” din ultimii ani. El a făcut-o din nou în ultimele zile, dezvăluind că unii bărbați albi de la Lockheed Martin trebuiau să participe la un seminar pentru a învăța să-și recunoască „privilegiul alb” și să învețe cum să-l deconstruiască angajându-se în ritualul autocriticii rasiale. În centrul complexului militaro-industrial, wokismul triumfă. Mai exact, dacă un angajat al unei companii refuză să participe la un astfel de seminar, este suspect.

Segregare pozitivă

Obsesia rasială duce la segregare. „Anti-rasismul” de ieri a inventat acțiunea afirmativă, iar „anti-rasismul” de azi generează ceea ce se va numi segregare pozitivă. De exemplu, primarul democrat de culoare din Chicago, Lori Lightfoot, pentru a marca doi ani de când a preluat mandatul, a decis să-și rezerve interviurile personalizate jurnaliștilor „rasiali” – cu alte cuvinte, să nu primească jurnaliști albi. În numele justiției rasiale, ea folosește în mod explicit discriminarea rasială împotriva albilor. Nu vom fi surprinși: Ibram X. Kendi, principalul savant al rasialismului, explică faptul că discriminarea rasială nu este în niciun caz greșită, atâta timp cât produce egalitate rasială.

Noua ideologie americană se impune în tot Occidentul, tratând țările care se opun acesteia drept provincii rebele care urmează să fie anulate. Experiența americană fundamental revoluționară încearcă să fie exportată ca și cum ar fi intenționat să se stabilească ca un standard de urmat pentru toate societățile și cu atât mai mult pentru cei care pretind că urmează evoluția modernității. Societățile noastre sunt invitate să se desființeze pentru a renaște apoi, curățate de rău de o nouă inchiziție care pretinde că este antirasism revoluționar. Individul nevrotic rasial, care se convertește într-o identitate de gen nedeterminată, este noua față a visului american.

Pe scara istoriei și chiar dacă ar trebui să se țină cont de faptul că orice comparație are limitele sale, vom vedea un transfer al torței revoluționare, din URSS în Statele Unite, ca și cum, odată cu sfârșitul războiului rece, fundamentalismul modernității se reconectase cu prima societate care dorea să se definească pe deplin în categoriile sale. Studiem în universitățile americane ca într-un centru ideologic al imperiului și, datorită programelor Departamentului de Stat, vom face un stagiu de diversitate pe cele două coaste americane la fel cum ieri mergeam în pelerinaj în țările socialismului. La fel ca Gide, un mare scriitor care merge acolo ar putea reveni aducând înapoi în geantă o lucrare pe care ar numi-o « Întoarcerea SUA », înțelegând că acest model ne conduce civilizația spre prăpastie, în timp ce un individ care arată ca un bunic crede că aduce pacea în zilele noastre.