Gemenii despărțiți de Covid. În fiecare weekend se întâlnesc la frontiera norvegiano-suedeză și își vorbesc de la 2 metri distanță

De mai bine de un an, vizitele le-au fost interzise din cauza Covid. Așadar, indiferent dacă ninge sau plouă, doi gemeni suedezi în vârsta de 70 de ani se întâlnesc în fiecare sâmbătă, fiecare de partea lor de frontieră, pe podul care separă Norvegia de Suedia.

Scaun de camping, cutie cu câteva sandvișuri în ea, termos, steaguri mici norvegiene și suedeze și mult umor… În fiecare săptămână, Ola și Pontus Berglund desfășoară aceeași panoplie pe trotuar, pe ambele părți ale unui perete invizibil, dar de netrecut.

„Nu avem voie să trecem granița. Trebuie să stau un metru de partea mea și el, de asemenea, un metru de partea sa”, explică Ola.

„De fapt, trebuie să fie doi metri între noi”, a spus el.

La picioarele lui, pe asfalt, o linie albă simplă cu cuvintele scandinave „Norge” pe o parte și „Sverige” pe cealaltă.

Pandemia a pus capăt vizitelor săptămânale la domiciliu ale celor doi gemeni care trăiesc la o jumătate de oră cu mașina unul de celălalt. Ola în Halden, în sud-estul Norvegiei, unde dragostea l-a condus cu aproape 40 de ani în urmă, și Pontus în Strömstad (sud-vestul Suediei).

Împreună, si-au sărbătorit zilele de naștere, 72 de ani și apoi 73 de ani, pe 20 aprilie.

„Este foarte ciudat dar a devenit o nevoie, o nevoie urgentă pentru că ne întâlneam în fiecare săptămână și doream să o facem în continuare”, spune Pontus. „Pandemia nu ne împiedică să ne vedem și pentru noi este o victorie”.

În timp ce regulile s-au schimbat de-a lungul lunilor, pe măsură ce situația de sănătate se îmbunătățea sau se deteriora, granița a rămas închisă.

Sentiment de izolare

Cei foarte puțini șoferi care folosesc podul de obicei fac semn cu mâna sau zâmbesc celor doi bărbați.

Fără voia lor, Ola, fost asistent medical și Pontus, pictor și ornitolog amator, au devenit mini-celebrități. „Uneori conducem cinci ore bune pentru a le face poze”.

„Pentru noi, nu contează prea mult. Principalul lucru pentru noi este să ne întâlnim și să vorbim”, spune Ola.

În ultimul un an au ratat întâlnirea săptămânală doar de trei ori, din vina polițiștilor intransigenți care le-au refuzat accesul la pod.

În rest, indiferent dacă e o furtună de zăpadă sau soare puternic, ei merg la întâlnire.

„Fiecare întâlnire este o mică sărbătoare”, mărturisește Pontus, divorțat. „Pentru mine, care trăiesc singur, este foarte important să îl văd pe Ola. Fără el, aș fi deprimat”.

Sursa: Le Point