Două treimi dintre francezi vor să poarte în continuare masca în aer liber. „Am devenit triști și moralizatori”

Avocatul Charles Consigny este îngrijorat de rezultatele unui sondaj care arată că francezii sunt majoritari în favoarea obligației de a purta o mască în exterior. Este o consecință logică a intruziunii statului în viața oamenilor, crede el.

Le Figaro: Potrivit unui sondaj BVA, două treimi dintre francezi sunt în favoarea menținerii obligației de a purta o mască în aer liber (67%) și 74% în rândul celor de 65 de ani și peste. Ce spun aceste cifre despre relația poporului francez cu libertatea?

Charles CONSIGNY: Nu mă miră rezultatele acestui sondaj. Masca a servit ca pretext pentru mulți oameni să se transforme în supraveghetori ai aproapelui lor, în justițiari ai greșelilor. Cu toții am asistat la scene neplăcute în transportul public, când indivizii s-au insultat pentru o mască purtată greșit. Marcel Proust a scris că devenim morali când suntem triști. Pentru ca am fost înrobiți, disprețuiți, manipulați, zdrobiți, prăduiți, oamenii au devenit triști și, prin urmare, din ce în ce mai moralizatori.

Vă temeți că vom deveni o societate în care statul nu ar mai avea nicio reținere în a impune măsuri restrictive?

Este deja cazul. Stingerea de la ora 21:00, de exemplu, nu are nicio justificare reală. Dezinvoltura cu care guvernul își arogă dreptul de a impune astfel de restricții este îngrozitoare.

Cum putem explica faptul că francezii acceptă atât de ușor restricțiile asupra libertăților lor?

Există, evident, grija de a fi responsabil, de a nu avea un comportement care ar agrava circulația virusului, ceea ce este foarte lăudabil. Francezii manifestă o imensă răbdare! Ne-am fi putut considera îndreptățiți să așteptăm un nivel de eficiență al autoritățile publice similar cu cel din Israel sau chiar Marea Britanie. Dar nu a fost asa. Administrația era apatică, știa doar să reacționeze după reguli, de cele mai multe ori injuste. Cred că această răbdare se datorează în principal sutelor de miliarde de euro oferite drept ajutor public, cu care guvernul inundă în toată țara, proces care mi se pare destul de scandalos în perioada premergătoare alegerilor prezidențiale. Este ca și cum ar cumpăra voturi!

De asemenea, cred că alți trei factori împiedică orice dezbatere, orice contestare a oricărui lucru: poziționarea partidului majoritar, care se prezintă constant ca singura cale rezonabilă și stigmatizează toate celelalte curente; reprimarea violentă a „vestelor galbene”, care i-a descurajat pe cei mai săraci francezi să ridice capul; sprijinul presei pentru guvern, care a crescut de când a fost cumpărată de oligarhi care îl susțin pe președintele actual. În aceste condiții, nu mai există dezbatere, nu mai există controverse, nu mai există idei, există doar propagandă.

Când credeți că a fost începutul implicării statului în viața francezilor?

E la fel de vechi ca statul! Totul este o chestiune de proporție. Există perioade autoritare, în care statul ocupă mult spațiu și perioade de libertate, când se retrage. Cred că astăzi statul este util, în anumite privințe. De exemplu, posibilitatea de a ajuta toți comercianții, restaurantele, întreprinderile cărora le-a fost interzis să funcționeze din cauza crizei de sănătate, generează apatie față de vaccinare. Datoriile vor fi plătite de generațiile viitoare.

În plus, de peste un an și jumătate, am instalat un fel de cultură pe care eu o numesc „nelucrătoare”, cu un număr tot mai mare de oameni care nu mai lucrează, sau aproape nu mai lucrează, ceea ce mi se pare mortal. Cred că Franța se scufundă într-o cădere vertiginoasă în ambiția sa de a rămâne o țară grozavă. Nu înțeleg de ce francezii sunt resemnați să părăsească istoria, pare nedemn de țara noastră, imposibil, temporar. Cred că ne vom trezi.

Cum să ieșim din situația pe care o denunțați?

Alegerile prezidențiale din 2022 ar putea fi momentul să ieșim din apatie și să ne exprimăm copleșitor dorința de a lupta din nou pentru țara noastră. Cred că francezii ar trebui să refuze duelul Macron – Le Pen care le e anuntat săptămână după săptămână, ceea ce, în opinia mea, este o creație media.

Emmanuel Macron este atât de susținut de mass-media încât nu este în realitate subiectul vreunei critici obiective, iar Marine Le Pen este ținută oarecum aproape, pentru a o face să existe ca prim adversar, deoarece speră că va fi cel mai ușor de învins. Cred că există loc pentru întoarcerea la demnitate în politică. Mai multă demnitate, mai mult respect și mai multe acte puternice, nu doar comunicare. Astăzi există doar comunicare, adică propagandă.