Avocatul Charles Consigny spune că „autoritățile și-au depășit atribuțiunile și încalcă libertățile fundamentale”

Avocatul și editorialistul Charles CONSIGNY a oferit un interviu pentru Le Figaro și a dezbătut tema restricțiilor impuse de guvernanți în contextul accelerării epidemiei. „Trebuie să ne facem griji cu privire la noile restricții”, spune el, considerând că autoritățile și-au depășit atribuțiunile și încalcă libertățile fundamentale.

Figaro: În opinia dumneavoastră, obiectivul indirect de a impiedica întâlnirile private este suficient pentru a justifica o stingere la ora 21:00?

Charles CONSIGNY: Sunt îngrijorat de aceste măsuri. Constat că amestecul puterii politice și al puterii publice în viața cetățenilor este extrem de mare. Nu înțeleg de ce nu apelăm la responsabilitatea oamenilor. Francezii nu sunt tratați ca cetățeni liberi ci ca unii care sunt incapabili să înțeleagă ce se întâmplă.

Fără a face pe medicii, putem observa că boala Covid-19 este violentă pentru persoanele fragile, de o anumită vârstă sau care prezintă „comorbidități”: de ce să nu cerem persoanelor fragile să se protejeze, iar cei fără risc să respecte reguli pentru a le feri pe acestea? Mi se pare că măsurile impuse depășesc ceea ce ar trebui să i se permită unui guvern. Ca cetățean liber și luminat, nu cred că am acordat cuiva dreptul de a mă obliga să mă întorc acasă înainte de o anumită oră. Mi se pare că depășește puterea pe care am acordat-o politicii.

Are guvernul soluții pentru a evita o nouă izolare, în fața indicatorilor epidemiei care relevă o înrăutățire a situației?

Nu sunt un conspirationist: cred total în agravarea situației, cred că proiecțiile făcute de epidemiologi sunt, probabil, corecte, mă întreb doar de ce nu am schimbat logistica. În China, au scos spitale din pământ peste noapte. În Franța ni se spune nu numai că nu avem mai multe paturi de terapie intensivă decât în ​​primul val, dar că avem chiar și mai puține resurse umane, deoarece medicii sunt epuizați! Ce am făcut din martie?

Unde se duc banii din enormele impozite pe care le plătim? Suntem una dintre țările cu cea mai mare povară fiscală din lume, iar medicii noștri descriu spitale demne de țările subdezvoltate. Funcționarii care ne guvernează folosesc în mod oportun fondurile publice sau, dimpotrivă, permit să înflorească toate excesele, toate abuzurile, mențin toate ajutoarele, tot ceea ce în cele din urmă deviază banii publici de la adevăratul lor scop pentru a-i risipi într-o nesăbuință insuportabilă? Sper că, ieșind din această criză, vom reda cetățenilor francezi statutul lor de adulță și le vom restabili demnitatea prin reformarea de sus în jos a utilizării fondurilor publice.

Credeți că această măsură încalcă libertățile fundamentale?

Dreptul e mort. Legea mai este doar o umbră, un spectru al trecutului, o amintire… Ne întrebăm dacă am proclamat vreodată drepturi fundamentale! Ce rămâne din libertatea de a veni și a pleca? Ce rămâne din egalitatea între cetățeni? A locui într-un oraș mare, în special în Paris, a devenit o persecuție. Libertatea și drepturile sunt călcate în picioare. Aceste decizii extrem de serioase sunt luate de „Consiliul Apărării”: de ce? Suntem în război cu o putere străină?

Întrebarea este: cât timp vom trăi așa? Emmanuel Macron pare să stabilească orizontul pentru vara viitoare! Nu îndrăznesc să-mi imaginez că va face ca această atmosferă sinistră să dureze cât mai mult posibil din perspectivă electorală, pe această temă pe care începe să o difuzeze, a „președintelui protector”. Exploatarea crizei sănătății în scopuri electorale ar fi o greșeală de neiertat.

Cum sunt primite aceste măsuri de către populația franceză?

Izolarea a fost respectată, pentru că oamenii se temeau. A fost un moment oribil: cei care au putut să se îzoleze într-un mod plăcut, au făcut acest lucru, dar cei care nu aveau această posibilitate s-au închis în apartamente mici și au fost supuși controalelor poliției. Au existat chiar și cazuri de încarcerare pentru nerespectarea repetată a izolării! Un astfel de delir liberticid nu poate fi niciodată justificat.

Ceea ce mă îngrijorează este că mi se pare că politicienii, beți fiind de faptul că au recâștigat puterea, nu se mai feresc de măsurile extreme. Trebuie să refuzăm să trăim în această societate orwelliană. O capodoperă ca 1984 este aici pentru a ne avertiza. Știința-ficțiune, literatura, arta sunt modalități prin care artiștii, care sunt adesea profeți, ne spun: ferește-te, ferește-te de ceea ce se poate întâmpla. Francezii par să-și fi pierdut spiritul de protest și revoltă. Ei apreciază confortul mai mult decât libertatea și știm că tăcerea papucilor este uneori mai periculoasă decât zgomotul cizmelor…

În Franța, sub această președinție ni s-a promis o societate „modernă și democratică”, cetățenii se tem să manifesteze și se trezesc nevoiți să plece acasă cu capul plecat, la ora 21:00.

Cred că cetățenii francezi merită mai mult decât atât.