Societatea noastră trebuie să își recapete curajul de asumare a riscurilor

Gaël Campan și Alexandre Massaux sunt respectiv economist și cercetător senior la Institutul Economic Montreal.

Mai jos, articolul de opinie al celor doi, publicat pe Contrepoints.

Criza Covid-19 și strategia de izolare adoptată pentru combaterea virusului spune multe despre societatea noastră. Pentru a preveni răspândirea unei pandemii, populația a fost obligată să stea nemișcată și plasată în arest la domiciliu pentru a limita riscul de contagiune.

Noile tendințe dominante sunt aversiunea față de risc, căutarea unei societăți ideale unde pericolul nu mai există și unde siguranța este totală. Moartea pare să fi devenit un fenomen din ce în ce mai inacceptabil, așa cum demonstrează și bilantul zilnic ale victimelor coronavirusului, transmis pe toate canalele, care provoacă anxietate. Totuși, această căutare a siguranței nu este de dorit și este chiar contraproductivă.

Izolarea ca apogeu al unei lumi securitare

Izolarea a fost prezentată de la bun început ca o strategie pentru a evita supraaglomerarea și prăbușirea mediului spitalicesc. Dar treptat această retorică a fost înlocuită cu una despre siguranță.

Măsurile de izolare au devenit un reflex de îndată ce numărul de cazuri a crescut, chiar dacă nu a fost depășită capacitatea spitalelor. Așa cum arată exemplele din Lisabona sau Melbourne, izolarea este încă o strategie considerată acceptabilă de către lideri.

La acest aspect de siguranță s-a adăugat un discurs de respingere a lumii de dinaintea crizei, ceea ce demonstrează instrumentalizarea acestei boli în scopuri pur politice.

Ne amintim, de exemplu, petiția semnată de o serie de artiști care nu doreau revenirea la normalitate. În acest sens, izolarea face parte dintr-o abordare dorită de unii pentru a asigura o lume mai bună și mai sigură.

Căutarea imposibilă și contraproductivă a riscului zero

Securitatea absolută nu există, deoarece riscul zero este imposibil de realizat în practică. Mai mulți foști și actuali lideri din Canada, diverse sisteme de sănătate și mediul academic sunt conștienți de această realitate și au trimis o scrisoare deschisă oficialilor guvernului provincial și federal.

Aceștia din urmă solicită „să nu ne mai gândim să eradicăm această boală, este nerealist și va duce la continuarea devastării societății noastre. Trebuie să ne fixăm un nou obiectiv.”.

Acești oficiali subliniază, de asemenea, că o abordare excesivă a siguranței pentru combaterea Covid-19 are „consecințe disproporționate pentru grupurile cu venituri mai mici”.

În plus, au spus: „Aceste măsuri pot provoca, de asemenea, probleme grave copiilor noștri”. Dorința de a evita orice risc legat de Covid-19 a dus la dezvoltarea altor riscuri pentru societate și sănătate, care vor fi mai problematice pe termen mediu și lung.

Dacă cererea acestor funcționari se adresează în primul rând Canadei, raționamentul este aplicabil restului lumii care a reacționat în același mod.

Lumea progresează prin asumarea riscului

A refuza asumarea riscurilor înseamnă a condamna societățile noastre în cel mai bun caz la stagnare, în cel mai rău caz, la slăbirea lor. La sfârșitul Evului Mediu, continentul european a fost devastat de epidemii și războaie. Dar marile expediții ale exploratorilor care au decis să plece spre necunoscut au permis Europei să trăiască o epocă de aur și o dezvoltare majoră.

Inovația este adesea produsul asumării riscurilor care poate duce la un eșec dar și la un mare pas înainte.

În loc să doriți să eliminați noțiunea de risc în numele siguranței, ar fi mai bine să încurajați inițiativa întreprinderilor și acțiunea lor cu o asumare măsurată a riscurilor. Șansa și hazardul sunt fenomene naturale ireductibile. Este utopic să vrei să le ștergi. Mai degrabă, ar trebui să profităm de necunoscut și de incertitudinile din jurul nostru pentru a le transforma în oportunități de progres.