Restricții Covid| Polițiști peste tot, bunul simț nicăieri. Improvizația continuă

Restricții Covid| Polițiști peste tot, bunul simț nicăieri. Improvizația continuă
preluare Contrepoints

S-a decis: guvernul își folosește toate metodele pentru a „frâna” epidemia, cu o artă desăvârșită de a cruța capra, varza și zâmbetul unei lăptărese care a greșit proverbul. Avalanșă de texte, rafale de simplificări administrative chinuitoare, imposibil de rezumat în câteva zeci de fraze concise, conferințe de presă și deplasări ministeriale – toate pentru a ne face să înțelegem bine că a început o nouă luptă.

Și pentru a lupta împotriva unui virus care rezistă și pare să-și bată joc de blocaje, izolări și alte improvizații profilactice, ce soluție mai bună decât să împrăștie mase de polițiști și jandarmi pe tot teritoriul? Ceea ce măștile, distanțarea socială și alte restrictii nu reușesc să realizeze, fără îndoială că mândrul nostru polițist va reuși cu brio.

Este motivul pentru care, în urma deciziilor luate în ultimele zile, cu calm, echilibru, pregătire și toate asentimentele oamenilor de știință aleși pe sprânceană – toți în acord, cu o singură voce consensuală -, ministrul de Interne, micul curajos Gérald Darmanin, a plasat peste 90.000 de ofițeri de poliție în orașe și zone rurale, pentru a intensifica represiu… îmi cer scuze, voiam să spun, pentru a intensifica controalele de sănătate care fac posibilă gestionare epidemiei.

Principiul este simplu: prin creșterea prezenței poliției pe întreg teritoriul și, în special, în stații, pe autostrăzi și în aeroporturi, garantăm o mare sperietură pentru virus, care se va gândi de două ori înainte de a infecta francezii. Vom putea, de asemenea, să controlăm persoanele ciudate – neapărat ciudate – care încearcă în mod stupid să-și exercite dreptul la libera circulație atunci când toată lumea știe că virusul îi atacă doar pe cei care se deplasează.

Trebuie să punem capăt inocenței pe care o acordăm din oficiu unui tată, cetățeanului obișnuit care își plimbă câinele sau mamei care merge la cumpărături!

Astfel, spre deosebire de mulțimile de migranți ilegali deturnați de ONG-uri profitabile, cei care încearcă în prezent să-și recapete viața normală și își fac micile afaceri fără să deranjeze pe nimeni sunt, în realitate, foarte periculoși și reprezintă o teribilă amenințare pentru toți cei care sunt deja închiși și deasemenea pentru putere.

Iată zeci de mii de forțe de poliție mobilizate pentru a amenda trecătorii, această specie bizară care, în loc să rămână acasă pentru a nu muri de Covid, vrea în mod egoist să-și reia activitățile pentru a nu muri de foame, de disperare, depresie sau toate acele boli care nu mai sunt monitorizate.

Cu toate acestea, distribuirea amenzilor este în cele din urmă destul de simplă și profitabilă: cetățeanul obișnuit călătorește foarte rar înarmat cu cuțite, arme sau focuri de artificii. Contribuabilul ascultător are rareori asupra lui o armă cu care să-l amenințe pe polițist, iar amenda va fi probabil plătită. Educația primită îl face pe tatăl solvent să nu reacționeze cu un cap în gură oferit celui care urmează să-l controleze pentru un motiv inutil, într-o țară în care, în trecut, se lăuda cu drepturile omului.

Și atunci, trebuie înțeles că nu este chiar treaba poliției și a jandarmeriei să împiedice așa-numitele cartiere „sensibile” din suburbii să ia foc, să prevină micii șefi de bandă să ardă sau să devasteze o școală. Este una dintre treburile politicianului care o îndeplinește prin confiscarea banilor contribuabilului (cel pe care îl și amendează din când în când) pentru a-i distribui cu generozitate acestor cartiere, acestor șefi și bande, pentru a-i liniști.

Scopul poliției și al jandarmeriei nu mai este să asigure pacea cetățenilor, ci pacea politicienilor, atunci când confiscă și când distribuie, când previn și când tolerează, autorizează sau promovează. Și scopul politicienilor este de a monopoliza și păstra puterea pentru ceea ce reprezintă ea însăși (pentru că odată ce este obținută, pentru ce poate fi folosită dacă nu este pastrată, împotriva oricărui risc?).

Acest lucru este atât de adevărat încât atunci când un ales local încearcă – naivul! – să rezolve problemele celor care l-au ales, este imediat împiedicat de autoritățile naționale: primarul din Cannes a avut obrăznicia de a organiza vaccinarea celor peste 50 de ani în orașul său fără să aștepte autorizarea explicită a guvernului; dar ministrul Sănătății, care nu a fost ales de oamenii din Cannes, dar pare să știe mai bine ce este bun pentru ei, s-a grăbit să declare război.

Poliția de pretutindeni, decizii ministeriale autoritare care nu au legătură cu realitatea… Cu fiecare zi ce trece, autoritățile pariziene se închid din ce în ce mai mult în turnul lor de fildeș. Protejați de un gardian pretorian prost plătit, dar – pentru moment – ascultător, liderii noștri insistă să nu lase niciun control nici aleșilor locali, care totuși ascultă glasul cetățenilor, și nici medicilor de familie sau instituțiilor locale. Pentru Paris, totul trebuie să provină dintr-un singur cap, „oricare ar fi prețul”.

Ei bine, tocmai vedem care e pretul: dezorganizare, gestionare necorespunzătoare, penurie, acumulare de erori, suferință tot mai mare a populației care își pierde toată încrederea în instituții, guvern și aleși, pe scurt, treptat, tot ceea ce i-ar da un motiv să rămână liniștită la locul ei.

Ajungem treptat la sfârșitul periodei „oricare ar fi prețul” și vom atinge în curând zona „nimic de pierdut”. Evident, totul va fi bine.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook