Charlie se mişca surescitat în jurul roţii, răcnind: „Angrosista de Belele a trecut pe-aici!”.
L-a temperat Echo: „Să nu tragem concluzii pripite. Poate că, luat pe sus de vântul care ne-a adus şi pe noi, căruciorul a fost azvârlit în căpăţâna Golemului. Bătrâna, cu motanul pe umăr, poate fi oriunde”.
„Eu cred că”, a propus Hotel, „înainte de orice, ar trebui să-i mulţumim lui Bravo. Planul lui cu licuricii ne-a salvat. Gândiţi-vă ce-ar fi însemnat să rămânem în bezna din burta Golemului. Aţi văzut <Total Isolation>, documentarul de la BBC?”.
„Eu nu!”, a recunoscut Lima.
„Nici eu! Dar ce legătură are cu noi?”, a vrut să ştie Kilo.
„Chiar are. Cercetătorii…”.
Charlie l-a întrerupt brutal pe Bravo: „Cunoscuţii cercetători britanici?!”.
„Nu contează. Nişte cercetători au închis şase voluntari într-un adăpost atomic, în beznă totală. După doar 48 de ore, au fost cuprinşi de halucinaţii – vedeau şerpi, maşini, zebre şi stridii…”.
„Stridii!?”, s-a mirat Kilo.
„Nu contează. Ideea e că o luaseră razna…”.
„Noi n-am stat 48 de ore în burta Golemului!”, l-a contrat Charlie.
„Cât am stat, de fapt?”.
Hotel a încercat o supoziţie: „Greu de socotit. Câteva ore, cred”.
„Destul cât să auzim voci – vocea diavolului”, a adăugat Delta.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook