interviu de Cosmin Dominte
Ne-am întâlnit pentru prima oară acum aproximativ 12 ani, pe platourile de filmare ale unui serial. O întâlnire facilitată de meseria pe care o practicăm amândoi. Eu la început de drum, ea deja consacrată și iubită de toată lumea. Mi-a fost teamă! M-am gândit că o să dezamăgesc sau o să fac ceva greșit și o să o deranjez sau nu o să mă placă și nu aș fi vrut asta în ruptul capului, pentru că o admiram de la distanță și îmi doream ca într-o bună zi să pot profesa și eu la nivelul la care o face ea. Surpriză! A fost cel mai cald, relaxat și profesionist om pe care l-am întâlnit vreodată. Era ca și cum nu știe cine este și m-a făcut să mă simt ca și cum ne știm de o viață și lucrăm împreună de când e lumea asta.
Între timp, ne-am mai întâlnit în gale, pe scena teatrului, în film, și mereu mi-a lăsat aceeași impresie, ba chiar mai mult, am avut ocazia să văd omul din spate și apoi m-am gândit că mi-ar plăcea mult ca lumea să o cunoască așa cum o vedem noi, colegii, la cabină, înainte de spectacol, când stăm de vorbă relaxati fără presiunea ochilor care se uită la noi. Așadar… Ce înseamnă să fii actor și director de teatru, cum le separi, cum a afectat pandemia activitatea profesionala, cum rămai echilibrat, ce faci în timpul liber, cum te menții în formă si cum relaționezi cu lumea din jur, sunt câteva din întrebările la care îți răspunde Maia Morgenstern, actriță cu o cariera de 40 de ani, cu carte de muncă, după cum spune chiar ea, director al Teatrului Evreiesc de Stat, părinte și om smart care continuă să-și exploreze sinele și meseria cu aceeași prospețime ca la început.
Cosmin Dominte: Vă plac serialele sau filmele de lung metraj? La ce vă uitați mai mult?
Maia Morgenstern: Și, și. Unele îmi plac, unele nu îmi plac, la altele adorm și după aia mă trezesc. La altele arunc cu papucii în televizor.
Cosmin Dominte: Ce i-ar spune Maia Morgenstern, de azi, Maiei Morgenstern la 20 de ani?
Maia Morgenstern: Prețuiește-te mai mult. Pur și simplu, prețuiește-te mai mult și atârna mai puțin de verdictul imediat al celorlalți. Uită-te adânc în oglinda sufletului tău, oglinda minții tale și ai încredere în ceea ce îți place și în ceea ce nu îți place cu adevărat.
Cosmin Dominte: Când jucam împreună la Teatrul Bulandra, în “Mecanica Inimii”, era o scenă în care personajul dumneavoastră aluneca pe o coajă de banană și cădea într-un mod spectaculos. Iar eu eram fascinat că o făceați, cu brio, de fiecare dată. Cum vă mențineți în formă pentru a face cu ușurință astfel de cascadorii?
Maia Morgenstern: Am înțeles foarte repede că nu se poate fără antrenament, fără o întreținere, o condiție fizică în permanentă dezvoltare. Condiția fizică se întreține zi de zi. Bine, fac exerciții fizice, cred eu, multe și diverse, adaptate vârstei mele pentru că vreau să cred că am destulă conștientă să nu stric ceea ce nu e de stricat. Însă, am avut în familie un exemplu foarte serios, tatăl meu, tata a făcut yoga. Și tata a făcut yoga în vremuri în care era ceva nefiresc, era de râsul lumii.
Cosmin Dominte: Părea ciudat…
Maia Morgenstern: Da, foarte ciudat și a suportat oprobriul, hai să folosim un termen așa destul de pompos, oprobriul lumii, râsetele… Făcea yoga pe plajă la Mangalia, oamenii râdeau de el…
Cosmin Dominte: E o lecție aici, e o lecție importantă…
Maia Morgenstern: Pentru mine era complicat să văd oamenii…
Cosmin Dominte: El nu trăia pentru ce credeau alții despre el și asta este foarte bine, cred că asta este lecția, să poți să fii tu cu riscul că cineva o să râdă sau o să spună “ha,ha, face yoga pe plajă!”…
Maia Morgenstern: Da. Nu știu dacă am înțelepciunea lui, nu știu…
Cosmin Dominte: Ce vor oamenii cel mai des de la Maia Morgenstern și ce vrea Maia Morgenstern cel mai des de la oameni?
Maia Morgenstern: Atenție, răbdare, bunăvoința și aceleași lucruri vrea și Maia Morgenstern de la oameni. Îmi doresc să atrag atenția (ironic), e un secret ăsta, lucrul ăsta tare nu aș fi vrut să vi-l spun… ba da… Caut să mă bag în seama, dacă ar fi să glumesc cu dumneata.
Cosmin Dominte (râde): Nu degeaba ne-am făcut actori!
Maia Morgenstern: Sper! Sper că nu degeaba facem umbră reflectorului.
Cosmin Dominte: Cum a afectat-o pandemia pe actrița Maia Morgenstern?…
Maia Morgenstern: Ne-a afectat pe toți și aș minți să spun că am trecut așa, că nici nu am simțit. Ba am simțit al naibii. Activitatea profesională, cumva, s-a frânt, a devenit alta. Expresia “teatrele și-au întrerupt activitatea, actorii și-au întrerupt” […] actorii nu și-au întrerupt activitatea, teatrele nu și-au întrerupt activitatea, au funcționat altfel. Am căutat, nu știu dacă le-am găsit întotdeauna pe cele mai bune, cele mai inteligente modalități de exprimare și de realizare, dar am căutat a mă exprima altfel – online, într-un fel sau altul, tot ceea ce am învățat… relația, comunicarea… A fost o perioada a pregătirii, a studiului. Munca actorului cu sine însuși a căpătat, acum, aici, în această perioada, o greutate fantastică… s-a luminat! Adică cum? În ce fel? Pregătire fizică, vocală, lărgirea orizontului cultural….
Cosmin Dominte: Cu uși închise, dar lucrul continuă…
Maia Morgenstern: Mi-aș mai fi făcut… operație estetică aș fi vrut să fac! Să îmi mai pun doi ochi, implant de ochi se poate? GLUMA! Că aud de tot felul de implanturi…
Cosmin Dominte (râde): Ca să vedeți mai bine?…
Maia Morgenstern: … da…implant de ochi se poate? Cu o carte aici și una aici… să stau?
Cosmin Dominte (râde): Și un serial și o carte… dar pe doamna director Maia Morgenstern, cum a afectat-o pandemia?
Maia Morgenstern: Ca director de teatru pot să spun că proiecte pe cale să înceapă au picat sau trebuie regândită activitatea. A gândi nu e un lucru rău, nu face chiar așa rău să gândești dar nu e tocmai ușor și nu e tocmai simplu. Exist și trăiesc, și ca director de teatru, și ca mama, și ca om, și ca actrița, ce vreți, între “Hai domne să facem, lăsați-ne! Ne deprofesionalizăm, lăsați-ne să repetăm, să facem într-un fel. Ne sufocăm!” și alt tip de reacție “Hai să ne gândim bine ce facem, nu ne expuneți. Hai să nu ne expunem”. Sunt pericolele, spaima, emoția, sunt temeri, sunt spaime, gânduri, sunt atitudini pe care le respect și le ascult. Asta nu ne împiedică să ne pregătim, în toată această perioadă și în perioada ce o să vină. A te pregăti nu e un lucru rău!
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook