interviu de Irina Ursu
Pandemia a schimbat profund felul în care trăim și muncim. Ce lecții au învățat managerii despre productivitate și comunicare lucrând remote, afli de la Dragoș Bucurenci, trainer și consultant în comunicare, actual Director de comunicare Philip Morris, în cadrul podcastului SMART PEOPLE.
Irina Ursu: Stau de vorba cu un om care a fost de când se știe în mijlocul oamenilor și s-a trezit brusc în izolare. Cum a fost această experiență în prima faza?
Dragoș Bucurenci: În prima faza sigur că mi-a produs anxietate și m-am întrebat cum o să mă descursc, apoi îți mărturisesc că descoperit niște valențe de introvert pe care nu credeam că le am. Am fost dintre cei privilegiați care nu am trăit pandemia singur între patru pereți, ci într-un mediu familial și deși mi-a plăcut multă vreme să trăiesc singur a fost prima dată când m-am felicitat că nu mai sunt singur. Pentru că mi-am dat seama că traiul meu de om singur, single se baza pe o interacțiune cu ceilalți.
Am descoperit de asemenea cât de multe lucruri ne putem oferi în casele noastre, să avem grijă de noi, au fost niște moduri în care am avut grijă de mine făcând sport în fiecare zi, redescoperind gătitul, pentru care nu aveam deloc timp, care mi-au făcut foarte mult bine, la nivel psihic.
Psihologii spun că una dintre cele mai eficiente forme de tortură pentru om este incertitudinea de a nu ști ce se întâmplă cu tine într-o perioada în care ești complet dependent de ce este în jur. Noi am experimentat lucrul acesta, și cred că sunt în asentimentul tuturor pentru că nu era atât de greu faptul că ni s-au limitat drepturile și libertățile
Cât a ținut această incertitudine, inclusiv ridicarea stării de urgență, a fost o perioada care a și fost numită amuzant “COVID legislativ” în care nu știam nimic și aici este o problema, este o meteahnă a adimistratiei balcanice pentru că ne este greu să fim predictibili și să oferim certitudini.
Irina Ursu: Din punct de vedere profesional ce challenge-uri ai întâlnit în perioada asta?
Dragoș Bucurenci: În primul rând, ca foarte mulți corporatiști am descoperit limitele unei prejudecăți pe care nimeni nu o pusese la îndoială și anume că nu se poate face treabă decât de la birou. Este o descoperire uluitoare, astăzi când ne uităm la noi înaintea crizei și ne dăm seama cât de naivi eram.
Aici mă tem, și nu vorbesc de compania noastră, ci de mediul de business în general, mă tem că va funcționa o mentalitate care, pe românește, este ochiul stăpânului îngrașă animalul, adică ideea că a fi manager de echipa înseamnă a-i supraveghea și a-i superviza și a-i penaliza pe angajații care nu își fac treaba.
În companiile moderne în echipele conduse modern este foarte puțină nevoie de asta. Sigur nu o să mint, mi se pare că s-au accentuat diferențele, toți managerii am constatat asta între angajații ultraperformanți, cei care sunt obișnuiți de regulă să alerge mai mult decât este cazul și cei care vor să mențină un echilibru mai bun între viață personală și viață profesională și nu își iau neapărat mai mult de lucru dacă nu li se dă.
Cine a lucrat înainte, a lucrat și în sistemul de lucru de acasă și cine s-a fofilat și înainte a făcut-o și în acest sistem.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook