Izolare: „Oamenii descoperă că au mai puțini prieteni decât au crezut”

Conform numeroaselor studii, noile standarde de sociabilitate arată că, din păcate, loialitatea în prietenie tinde să se estompeze. Având în vedere impactul crizei coronavirusului oare rețelele sociale provoacă distanțarea socială și emoțională în societățile noastre moderne?

În perioadele dificile, în adversitate, îi recunoaștem pe prietenii noștri. Această retorică își are semnificația deplină astăzi, cu epidemia de coronavirus. După cum știm adversitatea adesea strică – este chiar o tradiție comportamentală înrădăcinată – multe relații pe care le credeam „de prietenie”. Situația este acum complicată de „distanțarea socială” impusă, care este în același timp o distanțare familială, de prieteni, profesională. Imposibil să ne vedem prietenii cu atât mai puțin să ne facem alții noi!

Oamenii se tem, este o frică agravată de evenimentul extraordinar – s-ar putea spune fără precedent – acoperirea mediatică extremă a unui fenomen social „non-standard”. Și atunci încearcă să se protejeze cât mai bine, „enervându-se”, de exemplu, pe aceia – chiar și prieteni- care nu respectă „gesturile de distanțare”. Toată lumea poate avea într-adevăr senzația că „își riscă pielea” în orice moment. De aici o retragere, o izolare care generează un puternic sentiment de singurătate. Un studiu american recent, publicat de Vox (22.04.2018) arată că acest sentiment lovește chiar mai mult generația „milenialilor” decât pe „baby boomers”. 30% dintre primii afirmă că se simt singuri „des” sau „întotdeauna” și doar 16% din cei din urmă. Știm, de asemenea, că adolescentii suferă foarte mult pentru că izolarea îi ține departe de prieteni. De aici graba lor de a se întoarce la școală.

Dar izolarea socială nu a așteptat coronavirusul ca să se stabilească în societățile noastre hiperindividualiste. Legăturile sociale au fost delăsate (există o întreagă literatură pe această temă), oportunitățile de întâlnire rarefiate, ceea ce explică succesul site-urilor de întâlniri online.

Prin definiție, prieteniile sunt rare și, prin urmare, prețioase. Dar să nu ne imaginăm ca „înainte” ar fi fost mai numeroase, mai ușor de realizat decât astăzi. Prietenii au fost întotdeauna numărați pe degetele unei mâini. Prin urmare, este recomandabil să nu pierdeți timpul. Primele prietenii (uneori singurele) se fac pe băncile școlii, liceului sau facultatii. Și se pare că este cu atât este mai dificil să-ti faci noi prieteni cu cât înaintezi în vârstă. Mediul profesional modern este un loc al competitivității, nu al prieteniei. Prin urmare, prietenia este mai rară în societățile noastre unde alergăm în toate părțile. Rămân activitățile sportive și recreative, pentru a face uneori întâlniri frumoase. În rest, e vorba de noroc: „pentru că era el, pentru că eram eu”, a spus Montaigne despre prietenul său La Boétie. Un lucru este cert: căutarea frenetică a performanței, oboseala, programul încărcat, sunt obstacole pe drumul către „construirea prieteniei”. Și aveți grijă la „prietenii falși”: când un școlar vorbește despre „prietenii” săi, el vorbește de obicei despre amicii săi. În ceea ce privește prietenii de pe facebook, știm despre ce este vorba: ei sunt adesea doar spoiala prieteniei.

Rețelele sociale, care pot fi foarte utile, de exemplu, în educație – ele au permis învățământul la distanță în timpul izolării – se dovedesc a fi „inchisori” puternice în multe alte domenii. Schimbul digital este în primul rând o întâlnire cu sine, o căutare a identității personale. Celălalt doar te face să exiști, el este martorul vieții tale. Cei mai tineri exceleaza astfel în imaginație pentru a atrage atenția.

Am intrat în noua eră a de-materializării, sinonim cu dezumanizarea. Relațiile noastre devin tehnice. Nimeni la celalalt capat al firului – dealtfel, nu mai există fir! Trebuie să completam „formulare online”. Cu alte cuvinte, omul dispare din orizontul zilnic.

Rețelele sociale în sine participă la un proces de dez-emoționalizare. Anonimatul a deschis ușa ne-prietenilor. Insultele, hărțuirea, înfloresc pe web.

Este mai bine în viața reală? Și aici predomină automatizarea . Ghiseele se închid unul după altul, nu se mai pune problema de a zâmbi vânzătoarei, sperând să-ți faci poate un prieten, nu mai există un vânzători… Dar putem încerca să spunem „Buna ziua” automatelor. S-ar putea să vă răspundă ca GPS-ul mașinii!

Societățile noastre hiperindividualiste, îngrijorate, sunt societăți cu „sociabilitate redusă”. Contactul cu alții este un contact dificil, adesea respins. Am observat de multă vreme că în transportul public călătorii nu mai vorbesc între ei – cu excepția, uneori, a insultelor. Este „transport fără cuvinte”. Pe străzile marilor orașe trecătorii nu se mai salută de mult timp. În mod evident, coronavirusul nu a schimbat nimic, dimpotrivă. Acum, în „distanțarea socială”, pietonii merg pe străzi cu expresii serioase, fără să spună un cuvânt nimănui. Impresie suprarealistă în orașele de azi goale de toate zgomotele, cu excepția celor ale păsărilor.

Între timp, violența în familie crește. Bărbații nu și-au lovit niciodată soțiile la fel de mult înainte de izolare. Părinții și-au lovit copiii și animalele de companie. Comportamentele alcoolice cresc.

Cu toate acestea alături de manifestările sociale „negative”, există și solidaritățile pozitive. În clădiri, vecinii se ajută reciproc, cei mai tineri merg la cumpărături pentru cei mai bătrâni. Companiile se transformă în producători de măști. Livrările la domiciliu cresc.

Ce se va întâmpla în ceea ce privește relațiile? Va continua ajutorul reciproc? Vom vedea la fel de multă compasiune pentru persoanele în vârstă, care au plătit un preț greu pentru epidemie?

Criza de sănătate, marcată de izolare, este un moment greu pentru toată lumea. Se vor întoarce oamenii post-pandemie la socializarea de dinainte de criză?

O singură certitudine. Probabil se va întâmpla, ca întotdeauna, ceea ce nimeni nu se așteaptă să se întâmple!

Sursa: Atlantico