„Ce facem?”
„N-am înţeles întrebarea”.
„Adică unde mergem mai departe”.
„Nu mă întreba pe mine, când îl avem alături pe Tatăl Căutării”.
„Uneori aş vrea să fie cu noi Tatăl Descoperirii”.
„Cine e Tatăl Descoperirii? N-am auzit de el”.
„Nici eu n-am auzit, dar trebuie să existe unul pe undeva”.
Charlie şi Bravo discutau pe întuneric, într-o gaură de şobolan de pe Aleea Lunetiştilor, aşteptând Învierea.
După o lungă tăcere, Charlie a întrebat din nou: „Crezi că diavolul ne mai dă târcoale?”.
„În noaptea de Paşti e indispoibil operaţional, dacă înţelegi acest termen militar”.
„De ce s-ar da lovit?”.
„Are fotofobie”.
„Un scriitor rus spunea că lumea va pieri din plictiseală, pentru că în căscatul ei uriaş pândeşte diavolul”.
„Chiar aşa o să se întâmple, dar nu astăzi… Un scriitor englez, zis Lebăda de pe Avon, spunea că omul agitat îi face pe îngeri să rîdă. Cum îţi place?”.
„Cât e ceasul?”.
„Îţi răspund cum credea un scriitor danez că i-a răspuns diavolul unui păcatos care s-a trezit în iad întrebând ca şi tine cât e ceasul: <Veşnicia!>”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook