Simţind că discuţiile riscă să patineze în gol, Alfa a preluat iniţiativa: „Suntem în creierul Golemului. Să ne stabilim o temă de cercetare”.
Charlie a strâmbat din nas: „Nu înţeleg sintagma”.
„Ce sintagmă nu înţelegi?”.
„<Temă de cercetare>”.
Alfa era decis să nu-şi piardă răbdarea: „Voiam să spun că trebuie să convenim ce vrem să aflăm. Şi dacă ne serveşte la ceva ceea ce ne propunem să ştim”.
„Crezi că Maharalul, când l-a creat pe Golem, a întocmit întâi un proiect de cercetare?”, a pufnit Charlie. „ Pur şi simplu, s-a jucat de-a Dumnezeu!”.
„Un om ca Marele Rabbi Loew nu şi-ar fi permis să se joace. Nu de-a Dumnezeu”.
A intervenit Kilo, conciliant: „Aveţi dreptate amândoi. Charlie – să se întrebe de ce avem nevoie de o temă de cercetare, câtă vreme n-am răspuns la întrebarea esenţială <de ce suntem aici>. Ai dreptate şi tu, Alfa, când propui să nu ne lăsăm duşi de val şi, măcar o dată în viaţă, să lucrăm organizat”.
„Intuiesc”, i-a replicat Bravo, „că ne propui, de fapt, să ne alegem cu atenţie obiectul cercetării. Care nu poate fi această… această scorbură pârjolită, care e căpăţâna Golemului şi căreia India a încercat să-i refacă harta. Obiectul cercetării noastre e mintea Maharalului. Tehnologia există. Se numeşte retroingineria creierului”.
Au amuţit cu toţii.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook