Fiul vitreg al Timpului nu era dispus să piardă vremea: „În ce pod de bibliotecă zici c-ai citit <Cartea Semnului>?”, l-a întrebat pe Delta.
Pe retina liliacului sub acoperire se drerulau, răsturnate, imaginile tuturor podurile prin care trecuse. Nu era deloc hotărât pe care să-l aleagă.
I s-a adresat Bibiotecarului Eretic cu o voce care se voia calmă: „Dacă îţi spun, ce se va întâmpla după aceea?”.
„De unde vrei să ştiu? Nici Dumnezeu n-a creat lumea după un proiect. Ăsta e şi farmecul meu: îmi fac planuri pe termen scurt”.
„Dar dacă nu-mi aminteasc…?”.
„O să-ţi aminteşti. Vei fi ca Honi Cel care Desena Cercuri. Ştii despre cine vorbesc?”.
„Da, ştiu. Despre învăţatul bizar din secolul întâi înainte de Hristos, care L-a înfruntat pe Dumnezeu…”.
„N-aş zice că L-a înfruntat. A vrut doar să-I atragă atenţia”.
„… desenând un cerc în praf, în mijlocul căruia s-a aşezat şi a spus că nu va pleca până nu va începe ploaia”.
„Era o secetă mare în Iudeea. Şi uite că Dumnezeu l-a băgat în seamă şi au început să cadă câţiva stropi…”.
„Dar Honi n-a fost mulţumit şi a cerut mai mult. Atunci a început să toarne cu găleata. Tot n-a fost mulţumit. <Dă, Doamne, o ploaie, calmă, iubitoare, îndurătoare>, s-a rugat. Şi ruga i-a fost ascultată”.
„Aşează-te în centrul memoriei tale şi fă un cerc!”, i-a poruncit Bibliotecarul. „Amintirile vor curge ca ploaia”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook