„Pelicanul din pustie? Bufniţa din dărâmături?”. Charlie era înciudat.
„Ar fi trebuit să adaug şi pasărea singuratică de pe acoperiş?”, s-a interest sincer maestrul Honza.
Echo i-a explicat lui Charlie: „E Psalmul 101”. Apoi i s-a adresat scotografului: „De ce nu-l cânţi? L-ar auzi mai mulţi decât pot să-l citească în bezna asta”.
N-a mai apucat să primească un răspuns, pentru că glasul lui Delta, liliacul sub acoperire, fâlfâia de undeva de deasupra lor: „N-avem timp de pierdut, maestre Honza! Şi nu contează dacă eşti sau nu diavolul sau care dintre ei vei fi fiind. Măcar atât am învăţat bătând drumurile – că lumea e un pandemonium, un neîntrerupt sfat al diavolilor”.
„Lumea – un pandemonium? Am să notez asta chiar acum, aici, pe pielea de răsărit a Golemului”.
„Dacă vrei să faci ceva pentru mine, condu-mă până sus, pe fruntea lui, să-mi încerc norocul”.
„Să-ţi încerci norocul?! Crezi că ai găsit litera care l-ar putea învia? Eşti mai trufaş decât Lucifer”.
„Vrei să spui că şi Maharalul era trufaş?”.
“Nici să nu îndrăzneşti să te compari cu Maharalul!”. Vocişoara maestrului Honza tăia ca briciul. „Marele Rabbi Loew a fost un savant, înconjurat de savanţi…”.
„Pot fi şi eu un savant”, i-a răspuns Delta la fel de tăios. „Doar sunt diavolul!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook