Au ieşit cu toţii să privească stelele. De pe acoperişul lumii le puteai atinge cu creştetul. În noaptea aceea aveau strălucirea verde a ochilor lui Gli.
„Sunt foarte grăbit” i-a mărturisit diavolul Amitrei. „Închei pactul cu Faust Efendi şi plec”.
„Încotro? Şi cum de e diavolul grăbit, când are toată eternitatea?”.
„Era un fel de a spune că am un program foarte încărcat. După ce închei pactul, vreau să ajung la mausoleul Împăratului Galben, cel care se hrănea cu bufniţe, ca să-i prezint omagiiile mele”.
De departe, dintre cutele stâncilor, se auzea schelălăitul şacalilor. Era o noapte lunecoasă, ca mătasea de Hangzhou.
„Ce cuprinde pactul cu Marele Preţios? Ce-i dai şi ce-i ceri?” s-a interesat siameza telepată.
„Îi dau lumea şi îi cer o nimica toată…”.
„O nimica toată e ceva extrem de imprecis” a observat Amitra. „Aş înţelege, de pildă, să-i ceri ultima suflare. Ca şi prima suflare, e un material de studiu nepreţuit. Dar de ce ţi-ai pierde vremea cu studiile tocmai tu? Ai atâtea lucruri teribile de făcut”.
Prin fanta măştii de vânt, Bibiotecarul Eretic a privit-o cu nişte ochi în care juca o undă de dispreţ: „Nu mă confunda, zeiţă a elocinţei, Saraswati întrupată, cu demonii voştri lipsiţi de subtilitate. Ce vreau de la Faust Efendi? Îl vreau pe Povestitor!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook