„Propriocepţiune?!”. Glasul Bibliotecarului Eretic suna intrigat. „Neurologii ăştia au un apetit frenetic pentru barbarisme! Nu vă temeţi”, le-a spus celor doisprezece, „propriocepţiune înseamnă pur şi simplu conştiinţă de sine”.
Lima a fost bucuroasă să-l contrazică: „Nu de propriul sine, ci de propriul trup, iar conceptul nu-i aparţine doctorului Oliver Sacks…”.
„Eram sigur că citezi din poveştile doctorului Sacks. Bestselleruri neuropsihologice!”. Bibiotecarul a rostit ultima frază dispreţuitor. Dacă e vorba despre volumul „Omul care îşi confunda soţia cu propria pălărie”, concentrează-te şi deschide-l la pagina 141”.
Un soi de umbră violet a trecut peste privirea Limei, înainte de a putea să raporteze: „Am găsit-o…”.
„Du-te la ultimul aliniat”. O ghida ca într-un joc de copii.
„Sunt pe ultimul aliniat”.
„E bine spus <pe>. Şi când l-ai văzut prima oară ai plutit graţios deasupra cuvintelor. Citeşte!”.
„Bine că nu-i porunceşte să mănânce cartea”, şi-a zis Echo, oarecum uşurat.
Lima citea rar, strunjind cuvintele: „Era mereu dezorientat. Se deschideau tot timpul sub el prăpăstii de amnezie, dar el trecea sprinten peste ele cu ajutorul a tot felul de confabulaţii şi ficţiuni curgătoare. Transformarea şi incoerenţa lumii nu puteau fi tolerate sau recunoscute ca atare nici o clipă, în schimb exista această bizară, delirantă cvasi-coerenţă a unei lumi pe care o improviza neîncetat…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook