„Călătorul cu mască de vânt ar putea fi un demon” şi-a spus Amitra, Dar care dintre ei? I-a trecut urgent în revistă. (Poate că i-au scăpat doar vreo câteva sute de irelevanţi). Apoi a repertoriat cele 49 de divinităţi paşnice şi cele 58 de divinităţi mânioase. Personajul nu se potrivea cu nimic. Şi o intriga faptul că nu-i putea citi gândurile.
Mai tulburaţi decât Amitra erau motanul şi cei 12 apostoli ai săi. Se străduiau să desluşească, prin găurile măştii, ochii neliniştitorului călător. Însă şi-i ferea cu abilitate, ţinându-şi capul plecat cu smerenie.
Lima şi-a luat inima în dinţi şi i s-a adresat cu o voce gâtuită de emoţie: „Ne cunoaştem de undeva, domnule călător?”.
I-a răspuns fără să se întoarcă în direcţia ei: „Toate fiinţele se cunosc de undeva”.
„Care e numele tău?” l-a întrebat aspru Amitra.
„O, Amitra, mai preţioasă ca un turcoaz între doi corali!… Numele meu e Dampa”.
Siameza telepată a tresărit: numele tibetan al călătorului cu mască de vânt însemna Adevăratul. A insistat: „Şi care e numele tău ascuns?”. Mai întâi a primit încă o prosternare: „Fie ca mugurele supraconştiinţei să înflorească înlăuntrul tău, vitează Amitra!…”. Apoi ce a aflat a pus-o pe gânduri: „Eu nu am un nume ascuns. Pot avea multe nume, dar nici unul ascuns”.
„Fiecare are un nume ascuns” şi-a zis Amitra şi l-a cercetat cu atenţie: n-avea nici umbră.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook