Aflaţi în burta Golemului – cel mai nesigur loc de pe pământ, cum îi avertizase maestrul Honza – reuşiseră, bâjbâind prin beznă, se se adune unii în alţii şi aşteptau ca vocişoara să răspundă întrebării Indiei: de ce matahala de pământ semănând cu un hambar în care intraseră era un loc periculos.
Pentru efectul artistic, maestrul Honza a încercat din răsputeri să-şi îngroaşe firicelul de voce: „O dată la o sută de ani, diavolul ia diverse înfăţişări, vine aici şi încearcă să resusciteze opera Maharalului…”.
„De ce la o sută de ani?”, a vrut să ştie Charlie.
„Probabil pentru că, având şi alte treburi, durează un veac să găsească o soluţie nouă. Se vede treaba că Marele Rabbi Loew a folosit şi altceva când a pornit matahala asta de lut. Şi altceva decât cuvântul <Emet>, Adevăr”.
„E trecut de miezul nopţii şi diavolul n-a venit”, a remarcat India cu o voce pâlpâindă.
„N-a venit încă, dar voi sunteţi semnul că nu va întârzia mult”.
„Noooooi?!”.
„V-am spus că am descifrat mesajul mâinii care a scris, dar nu m-aţi lăsat să explic. Cozi de lei, capete de vulpi şi heringii care n-au fost încă pescuiţi. Chiar voi sunteţi heringii care n-au fost încă pescuiţi, Heringii din <Confusion de Confusiones>, primul tratat despre bursă, heringii folosiţi ca momeală în vânătoarea de vulpi…”.
„M-am lămurit”, a tresărit Delta. „Heringii sunt nişte diversiuni logice”.
„Doar heringii roşii“, l-a corectat maestrul Honza.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook