Echo gândea cu voce tare: „Cine a scris pe pielea de răsărit a Golemului în bezna asta trebuie să fie tot un scotograf”.
Kilo i-a ţinut isonul: „Logic. Maestre Honza, concentrează-te. E clar că îl cunoşti. Breasla voastră nu-i foarte mare”.
Delta renunţase să-l mai dibuie pe maestrul Honza. Liliecii, chiar sub acoperire, văd cu auzul, iar sistemul lui de ecolocaţie părea să se fi defectat. A mai încercat, totuşi, pentru ultima oară, trăgându-l de limbă: „Ar mai fi o întrebare: pentru cine a scris? Pluralul indică faptul că ni s-a adresat nouă. Mâna mai scrie?”.
„Nu, mâna nu mai scrie. A dispărut. Şi da, cred că vi s-a adresat vouă”.
„Ce-ar trebui să înţelegem din aiureala cu cozile leilor şi capetele vulpilor”, a întrebat întărâtat Charlie.
„Fiţi mai bine cozile leilor decât capetele vulpilor”, a repetat vocişoara mesajul.
„Dar noi avem propriile cozi şi capete”, s-a burzuluit Charlie. „De ce ar trebui să împrumutăm de la alţii?”.
Maestrul Honza şi-a regăsit tonul academic: „Nu cred că ăsta e sensul. Mi se pare că ideea e: rugăciunea înlocuieşte jertfa”.
„Confusion de confusiones”, a remarcat Lima.
„<Confusion de Confusiones> e titlul primului tratat despre bursă”, a corectat-o scotograful. „Dar – stai! Un activ important acolo sunt heringii care n-a fost încă pescuiţi. Acum am înţeles”. Maestrul Honza plescăia de plăcere.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook