„Minţi de îngheaţă apele, vulpe zburătoare! Am ştiut de la bun început că nici măcar n-ai mirosit cartea pe care o caut”.

Delta nu era jgnit că Bibliotecarul Eretic îl face mincinos. Îl deranja apelativul „vulpe zburătoare”. Însă furia i se mai înmuiase. Simţea că toţi sunt cu ochii pe el şi trebuia, cu mare iscusinţă, să scoată un as din mânecă: „Poate că n-am mirosit niciodată cartea, dar ştiu pe cineva care o are şi a citit-o din scoarţă în scoarţă. Acel cineva îţi poate da ce cauţi – litera care răstoarnă povestea lumii”.

Dacă o vocea ar avea ochi, s-ar fi putut vedea vocea diavolului strălucind: „Cine?”.

„Arată-te şi am să-ţi spun!”.

„Sub ce formă doreşti să mă arăt?”.

„… şi nu încerca să-mi ghiceşti gândurile, că n-o să afli numele aceluia. L-am scos din minte şi l-am depus ca pe o piatră de ofrandă pe unul dintre mormintele astea. Sunt mii”.

„Sub ce formă doreşti să mă arăt?”, a repetat diavolul.

„Sub forma Golemului!”.

Nu se mai foia nimeni. Nici Angrosista de Belele nu mai chicotea, nici motanul nu mai sălta ca o păpuşă de cârpă pe umărul ei drept.

„Hei!”, a strigat Delta. „Unde ai dispărut?”.

Vocea Bibliotecarului Eretic care se lăuda că ar fi diavolul însuşi se mişca de colo-colo prin vechiul cimitir evreiesc din Praga. Când se îndepărta, trebuiau să ciulească bine urechile. Au reuşit, totuşi, să prindă câteva cuvinte, înainte de a se dezlănţui furtuna.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook