Cum se aştepta Bibliotecarul Eretic când le-a propus jocul, cei doisprezece au lăsat totul la o parte şi s-au întrecut să răspundă la întrebarea „Ce carte citea Hamlet?”.
Primul s-a pronunţat Charlie: „Ce carte să citească? Un ghid de conversaţie cu fantomele”.
Dorindu-şi din nou să epateze, Hotel şi-a luat morga savantă: „Să nu uităm că întrebarea i-a pus-o Polonius, tatăl Ofeliei, un politruc intrigant. Ce să-i răspundă Hamlet? E clar că citea o carte care depăşea puterea de înţelegere a acelui curcan… a acelui scurmător de Curte”.
Lima era de-a dreptul emoţionată: „O carte, spune Kafka, trebuie să fie ca un topor pentru marea îngheţată din noi înşine. Prin urmare, Hamlet nu citea orice fel de carte”.
Charlie şi-a mai încercat o dată norocul: „Ce să citească? <Cum să n-o superi pe mama, dacă îţi omori unchiul>”.
Echo s-a lăsat şi el prins: „Probabil că Hamlet citea unul dintre tratatele despre Talmud ale lui rabbi Levi Yitzhak, care încep mereu cu pagina a doua, ca un avertisment că, oricât am citi, n-am ajuns încă la prima pagină”.
„Tipic pentru Hamlet”, a admis Alfa.
Bravo avea o convingere pragmatică: „Citea un tratat de bună guvernare”.
„Dar dacă citea Shakespeare, <Istoria tragică a lui Hamlet, prinţul Danemarcei>?”. Era vocea Bibliotecarului Eretic sau a Tatălui Cărţilor?
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook