De la înălţimea unde îl ridicase, motanul era obligat s-o privească în ochi. Cei doisprezece apostoli ai săi aşteptau îngrijoraţi pe caldarâm. De când Angrosista de Belele îl ridicase în dreptul ochilor ei rubinii, nu-l mai zăreau. Trebuia să spună ceva să-l audă cei de jos şi să se fie încredinţaţi că nu e înghiţit de peştera gurii ei ştirbe: „Cărui fapt datorăm plăcerea de a vă revedea?”.
„Am intrat în biznis”, a rostit cu un glas important Angrosista. „Am construit o fabrică de prelucrat amintiri. Cumpăr ieftin, vând scump”.
Motanul a căutat o replică potrivită, dar n-a găsit decât un singur cuvânt: „Ingenios!”.
„Ingenios e puţin spus, Kedi efendi. Vei fi uimit să afli că deţin monopolul – visul oricărui biznis”.
„Monopolul asupra….?”.
„Monopolul asupra trecutului umanităţii”.
„Aş fi bucuros să aflu mai multe”.
„De asta sunt aici. Ca să-ţi spun mai multe şi să-ţi propun să-mi fii asociat”.
Nu se aştepta la asta şi motanul era uşor fâstâcit: „Ar fi o onoare pentru mine….”.
În ochii Angrosistei de Belele a strălucit un fulger scurt, ameninţător: „Să înţeleg că urmează un <dar>, Kedi efendi?”.
„Dimpotrivă”, s-a grăbit motanul s-o liniştească. „Mă întreb numai dacă voi reuşi să mă ridic la exigenţele acestei întreprinderi care va întoarce lumea pe dos”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook