Delta şi-a deschis aripile ca să urce până în locul de unde credea că vine vocea Bibliotecarului Eretic. S-a proţăpit în faţa vocii şi a strigat, deşi cel care s-a lăudat că ar fi însuşi diavolul nu dăduse semne că ar fi surd: „Spuneai că poţi citi gândurile”.
„Pot”, i-a răspuns Bibliotecarul cu tonul cel mai firesc de pe lume.
„Atunci ghiceşte ce gândesc acum. Ca să te ajut, am să gândesc cât pot mai citeţ”.
„Crezi că nu sunt ceea ce pretind”.
„Frumos descifrat. De fapt, nu cred, ci sunt convins că eşti un impostor ordinar! Unul care ne dă târcoale, încă din Pisicopole, nu ştiu precis cu ce scop…”.
„Mintea ta fermecător de îngustă, dragul meu liliac sub acoperire, nu concepe că ar exista şi lipsa scopului. Când nu te poţi sprijini de un scop, te clatini. Eşti dintre debilii care spun <nu există coincidenţe>”.
„Chiar aşa! Doar proştii cred în coincidenţe!”.
„Excluzând întâmplarea, practici un soi de determinism ieftin… Nu vreau să te jignesc, dar eşti necopt şi impulsiv”.
„Iar tu eşti un biet dibuk, un duh viclean, care…”.
„Ca să fiu un dibuk, ar trebui să fi fost vreodată viu şi n-am fost. Un dibuk e Maharalul care vă bântuie”.
„Maharalul e în orice caz un dibuk bun”.
„Dibuk benefic şi dibuk malefic?! Ce cărţi prizezi?”.
„Doar cărţi de mare risc, printre care şi cea pe care o cauţi!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook