Delta, liliacul sub acoperire, n-avea decât să coboare din frasin şi s-o ia pe Lima la întrebări. De ce tocmai ea le-a tulburat meditaţia în aşteptarea mesajului de la Maharal? De ce ţinea morţiş (aici Delta ar fi folosit un alt cuvânt, doar se aflau în vechiul cimitir evreiesc din Praga), de ce ţinea cu atâta încăpăţânare să-l scoată pe motan din patologica indiferenţă care îl lovise, de ce voia să-l târască la un psihiatru? Şi nu la un oarecare, ci să-l aşeze la picioarele atârnânde ale statuii doctorului Freud?
Mai avea cel puţin o nedumerire: de când era Lima pasionată de personajul acela ciudat, pe nume Yalom, care în ebraică se traduce prin „Diamant”? Chiar numele lui semnala că ar fi putut fi vorba despre un impostor.
„Doctorul Irvin Yalom nu-i un impostor!”, s-a auzit o voce de sus sau de după pietrele funerare sau din tufişuri. „Doctorul Yalom e un pisihiatru al dracului de deştept!”. Era vocea inconfundabilă a Bibliotecarului Eretic. Au tresărit toţi, iar Angrosista de Belele s-a trezit brusc din picoteală, mai să-l scape pe motan de pe umărul drept.
Liliacul sub acoperire s-a ridicat deasupra cimitirului într-un zbor de recunoaştere, căutând vocea ca un avion de vânătoare.
„Nu te osteni”, l-a sfătuit Bibliotecarul cu blândeţe. „Sunt aici şi dincolo”. Mesajul pe care îl aşteptaţi e scris deja în mintea rătăcită a Tatălui Căutării. Trebuie doar să-l prelevăm cu delicateţe, să nu pierdem nici o literă…”.
Bibliotecarul încă îi spunea motanului Tatăl Căutării, dar nimeni n-a observat ironia.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook