După ce Bibliotecarul Eretic a dispărut aşa cum apăruse, India s-a desprins dintre cele patru braţe ale lui Avalokiteshvara şi a aterizat între Charlie şi Marele Preţios.
„Ce faci?!” s-a răţoit Charlie. „Ne spionezi?”.
„Pur şi simplu mi-am făcut culcuşul aici, ca să pot avea o perspectivă mai bună asupra situaţiei. Sunt la fel de îngrijorată ca voi. Mă întreb dacă Bibliotecarul nu e farsa pe care ne-o joacă cineva aflat încă în bardo, un fel de purgatoriu al lor…”.
Chiar dacă l-ar fi liniştit s-o creadă, Marele Preţios nu-şi pierduse într-atât busola: „Cei aflaţi în bardo nu se ţin de farse”.
India n-avea de gând să se lase uşor convinsă: „Toate informaţiile pe care le avem până acum conduc într-acolo. Faptul că personajul care se dă drept diavolul însuşi nu lasă urme pe pământ, n-are umbră, nu i se pot citi gândurile nici măcar de o siameză telepată cum e Amitra, nu-l reflectă oglinda – toate astea descriu corpul mental al celor care îşi aşteaptă renaşterea”.
„Uiţi un amănunt esenţial” a contrazis-o Marele Preţios. Cei din bardo nu pot fi văzuţi de fiinţele vii, cum suntem noi încă”.
„Mda, asta e o problemă… Dar dacă e pe de-a-ntregul proiecţia noastră? Dacă doar spaima noastră îl vede?”.
„Îl vede şi Amitra. L-a văzut şi Zopa”.
India nu ceda uşor: „Şi dacă e ceea ce aici, pe acoperişul lumii, se cheamă un delok, un întors din moarte?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook