Delta aştepta răspunsul Angrosistei de Belele, umflându-şi arogant aripile. Îl aşteptau şi ceilalţi. Doar motanul continua să privească spre cer, fără să simtă tăcerea tensionată dintre cei 12 apostoli ai săi şi bătrână.
„Am primit o misiune…”, a început într-un târziu Angrosista, tot dregându-şi vocea, de parcă adevărul i se oprea mereu în gât. „Construiesc Fabrica de Prelucrat Amintiri, iar voi sunteţi mistriile mele…”
„Fabrica de prelucrat amintirile cui?”. Întrebarea liliacului sub acoperire suna aproape agresiv.
„Amintirile tuturor, ale viilor şi ale morţilor…”.
Delta era decis să n-o slăbească deloc: „Ale viilor, înţeleg. Dar morţii n-au amintiri”.
„Greşeşti, tinere”. Bătrâna i-a aruncat o privire întunecată. „În ultima suflare sunt împachetate toate. Iar dacă nu le culegi la momentul potrivit, se risipesc prin lume, oploşindu-se printre propriile amintirile viilor. Ai avut vreodată un déjà vu? Aia e!”.
„Vrei să spui că un déjà vu e amintirea unui mort, care m-a molipsit ca un virus? Şi ce faci cu toate? Ai de gând să-mi şterpeleşti şi mie amintirile? În ce o să le transformi?”.
„Să le transform?!”.
„Cum le prelucrezi, am vrut să spun”.
„Le prelucrez, nu le transform. E cu totul şi cu totul altceva…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook