Începea una dintre acele dimineţi ferecate în susurul rugăciunilor. Doar gongurile încercau să bată la poarta câte unui verset. Un soare nedezmeticit se străduia să urce pe creste.
Marele Preţios, Charlie şi India continuau discuţia începută după miezul nopţii. Pe rând, li s-au alăturat şi ceilalţi, fiecare din cotlonul în care se aciuise peste noapte.
Cel mai vioi era Echo, deşi părea să-şi fi petrecut noaptea citind: „Am găsit definiţia fiinţei!”.
A răbufnit Charlie: „De asta ne arde nouă?!”.
„Nu ştii niciodată la ce-ţi poate servi în viaţă o definiţie bună” l-a calmat Echo. „Fiţi foarte atenţi: fiinţa e suma respiraţiilor sale”. A făcut o pauză aşteptând reacţia entuziastă a celorlalţi. Şi, pentru că nu venea, a continuat: „Marii lamaşi cunosc…”.
I-a tăiat-o India: „Lasă cărţile să se citească între ele! De ce crezi că s-au inventat bibliotecile? Noi avem de descifrat o enigmă”,
„Cea mai mare enigmă e viaţa” a replicat superior Echo. „Dacă e adevărat că fiinţele sunt suma respiraţiilor lor, înseamnă că poţi să-ţi alegi momentul morţii doar ţinându-ţi respiraţia… Ce enigmă ziceaţi că aveţi de dezlegat? Poate vă ajut eu”.
L-a dumirit Marele Preţios: „E sau nu călătorul cu mască de vânt diavolul?”.
„Nimic mai simplu: smulgeţi-i masca!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook