Diavolul deborda de elocvenţă: „Cineva vă amăgeşte că aţi face un experiment. Voi sunteţi parte a unui experiment uriaş, din care credeţi că vă puteţi sustrage umblând pe sub pielea realităţii. O să vă daţi seama de asta, când o să înţelegeţi că lumea nu e o bibliotecă, ci un abator”.
Faust Efendi, zis şi Marele Preţios, l-a înfruntat cu aerul că face o simplă constatare: „Dacă lucrurile stau cum spui, cine altcineva ar putea să ne amăgească decât Amăgitorul? Iar Amăgitorul eşti tu”.
„Amăgitorul vostru nu sunt eu. E cel care v-a cusut în căptuşeala lumii şi v-a păcălit că o puteţi schimba din interior”. Sub masca de vânt, ochii diavolului n-aveau nici o expresie. Reflectau şi respingeau lumina de sub bolţi ca într-un pingpong dement. „De fapt, ce v-a spus? Că voi sunteţi cei 36 de drepti care ţin lumea să nu se prăbuşească? Ia mai număraţi-vă o dată!”.
„Unde vrei să ajungi?” a întrebat Faust Efendi, dar ştia răspunsul.
„Vreau să ajung de unde am pornit: vă dau lumea întreagă, daţi-mi-l în schimb pe Povestitor!”.
Cei 12 şi motanul au făcut ochii mari – de mirare sau de groază.
Interpretându-le stupoarea ca pe dorinţa de a înţelege mai bine, diavolul le-a explicat ca unor ageamii patetici: „Îl vreau pe cel care v-a inventat…”.
„Vrei ceva ce nu-ţi putem da” a răsuflat uşurat Faust Efendi. „Nu-l cunoaştem pe Povestitor decât prin ghicitură. Nu-i putem vedea chipul, cum nu putem întoarce pagina ca să citim continuarea poveştii…”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook