Motanul nostru, care îşi purta cu mândrie noua poreclă, Tatăl Căutării, l-a rugat pe Alfa să scoată din raftul minţii Apocalipsa lui Ioan Teologul şi s-o deschidă la capitolul VIII, versetele 10-11.
Lui Alfa nu i-a luat mai mult decât cuiva care s-ar fi ridicat pe vârfuri să ajungă la raftul de sus. Memoria lui răsfoia febril, parcurgând versetele pe diagonală, până la al zecelea: deschiderea celei de-a şaptea peceţi, cei şapte îngeri care îşi primesc trâmbiţele din mâna lui Dumnezeu, trâmbiţarea primului înger – focul şi grindina, trâmbiţarea celui de-al doilea înger – muntele căzând în mare. A citit apoi, îngroşându-şi vocea: „Și a trâmbițat al treilea înger, și a căzut din cer o stea uriașă, arzând ca o făclie, și a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. Și numele stelei se cheamă Absintos. Și a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul și mulți dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare…”.
Ascultau toţi această liturghie a apelor amare. Asculta, smerită, şi cenuşa lui Abu Kutub, Tatăl Cărţilor.
Scoţându-şi cu greu cuvintele din gâtlej, Nihaya, hiena ştirbă, le-a promis: „Într-o zi o să vă spun o poveste despre Steaua Amărăciunii şi, fiindcă e foarte lungă, o să v-o scriu pe nisip”.
Scuturându-se ca de un vis urât, Charlie a strigat: „Gata cu cina cenuşii!”.
„<Cina Cenuşii> e titlul unei cărţi a lui Giordano Bruno” i-a atras Bravo atenţia.
„Nu spunea Tatăl Cărţilor că e creştin copt? Am vrut să-l înveselesc puţin”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook