Amitra îl măsura pe Charlie cu mare atenţie, ca pe o ciudăţenie. I s-a adresat cu compasiune: “Pari rătăcit, deşi ai un maestru”. A privit spre Marele Preţios, aşteptând mai ales de la el un cuvânt. Pentru că nici unul nu s-a grăbit să scoată vreun sunet, siameza telepată a continuat: „Amintiţi-vă Cele 4 Încrederi, aşa cum le-a aşezat Buddha: <Încrede-te în mesajul maestrului, nu în personalitatea lui; încrede-te în semnificaţie, nu în cuvinte; încrede-te în semnificaţia reală, nu în cea temporală; încrede-te în mintea ta înţeleaptă, nu în mintea ta ordinară, analitică”.
Charlie s-a poziţionat instantaneu: „Eu merg pe varianta 4 – mă încred în mine”.
L-a contrazis Echo, uşor jenat: „Dar tu nu eşti decât oglindirea maestrului tău, asta trebuie să înţelegi”.
„Nu-mi spune tu mie ce trebuie să înţeleg!” s-a burzuluit Charlie. „Şi de când e motanul maestrul nostru spiritual?”.
„De când l-am ales” s-a înfuriat Alfa.
„Nu l-am ales, el ne-a selecţionat pe noi!”.
„Nu văd deosebirea” a zâmbit Amitra.
„Dacă nici tu n-o vezi, ce pretenţii să am de la ei?” a dat-o-n văicăreală Charlie,
„V-a purtat pe oceanul samsarei…”
„Din marea Mediterană în marea Marmara, vrei să spui”.
Kilo s-a proţăpit în faţa lui Charlie: „Gata! Ne-am săturat să-ţi ascultăm aberaţiile!”.
„Mai bine <aberaţiile> mele decât muţenia Marelui vostru Preţios!”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook