Alfa nu putea să înţeleagă indignarea Indiei. Nu e oare mintea unui arhitect cea mai bună ascunzatoare? Faptul că oraşul de pe coasta Mării Roşii era doar un proiect nu era o garanţie că nu-i va căuta nimeni acolo? Gândindu-se la asta, a simţit nevoia să pluseze, privind-o drept în ochi pe India: „Dacă nu ne convine Neom, putem merge în AntiCairo”.
„Ce mai e şi asta?!”. India încerca din răsputeri să-şi tempereze enervarea.
„AntiCairo va fi o metropolă înfiptă în inima deşertului, la 45 de kilometri est de Cairo…”. S-a oprit. Parcă aştepta întrebarea lui Charlie: „Şi de ce-i spune AntiCairo?”.
„De fapt, nu cred că are încă un nume. AntiCairo a poreclit-o presa. Dar nu sună rău şi are o noimă: în vechiul Cairo, aşa cum îl ştim, vor fi abandonate toate grijile – molima, foamea, frica. Noul Cairo va fi capitala administrativă, cu cel mai mare Parlament din Orientul Mijlociu, cea mai mare moschee din Africa, cei mai înalţi zgârie-nori, cel mai mare teatru de operă din regiune…”.
Apărându-şi propunerea Neom, Hotel a obiectat: „Nu cumva vorbeşti despre megalomania despre care specialiştii s-au pronunţat deja? Au zis că Egiptul are nevoie de o nouă capitală ca de o gaură în cap”.
„În primul rând”, l-a înfruntat Alfa, „nu toţi specialiştii s-au pronunţat. Şi, tot în primul rând, spre deosebire de megalomania Neom, în AntiCairo au şi început lucrările. Dacă mergem acum, avem la dispoziţie primul zgârie-nori de birouri şi ditamai Parlamentul aproape gata”.
Charlie a pus degetul pe rană: „Există în AntiCairo şi un loc pentru demonstraţii anti-regim?”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook