„Politica e o cursă de cai troieni”. Întorceam pe toate feţele fraza, când Hotel a chiţăit reamintindu-ne că i-am promis o despăgubire. „Un citat la fel de valoros”, aşa supusese Mahatma Echo. „Un citat”, nu un adevăr. Citate găseşti pe toate drumurile, după adevăruri sapi ca smintiţii.
Hotel, cel locuit de eşec, simţea un gol adânc după ce-şi smulsese din rărunchi tot ce avea mai de preţ. Se privea în oglindă şi nu desluşea decât un vid cu blană. Dacă ar fi căutat în cojocul lui de şoarece de bibliotecă un citat, ascuns ca un păduche, tot ar fi putut găsi şi el ceva. Şi chiar a descoperit o poezioară: „Luna străluceşte/ Peste apele absente/ Ale unei fântâni nesăpate/ Dând naştere cuiva/ Fără umbră, fără formă”.
Nici motanul, nici cei unsprezece, nici măcar eu nu ne grăbeam să-l despăgubim. Înlemniserăm, fiecare cum îl lovise fraza – „Politica e o cursă de cai troieni”.
Văzînd că toţi tac, Mahatma Echo a simţit că trebuie să-l salveze pe Hotel şi i-a dăruit o mantră, ca spiritul lui să nu mai sune a gol.
Am înţeles imediat că Echo urcase atunci, la Gange, în Marele Vechicul şi nimerise direct în budismul zen, lăsând în urmă titlul de Mahatma. Era acum un bodhisattva, adică un iluminat, un filantrop al mântuirii budiste, rătăcind neconstrâns în samsara, până când ultima fiinţă va fi capabilă să se vindece de iluzii.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook