Îmi pusesem mănuşile şi mă pregăteam să aprind un trabuc, când l-am auzit pe liliacul Delta:
„Pe mine mă iertaţi. E timpul să plec”.
„Cum o să pleci aşa, izmene pe călător?” l-a luat la rost Charlie.
„Trebuie să plec. Am un job”.
„Ce fel de job?” s-a interesat Lima.
„Sunt de meserie împrumutat”.
„De meserie – ceeeeee?!” a tresărit Alfa din colţul lui.
„Îm-pru-mu-tat” a silabisit Delta, nu fără mândrie.
„Cum adică?” a vrut să ştie şi India.
„Când se deschid şantiere de autostrăzi – dar numai după ce şi-au luat toţi tainul – sunt împrumutat şi mutat din loc în loc, ca să le închid. N-am o muncă uşoară, dar nici atât de grea pe cât s-ar crede. Sunt un virtuoz, o spun cu modestie, pot intepreta agonia multor specii. Joc nu doar partituri de liliac de tunel, ci şi de gândac marmorat, de viperă moldavă, de popândău european. Când ne-am întâlnit, nu ieşisem încă din rolul şoarecelui săritor…”.
„Şi se câştigă bine din treaba asta?” a vrut să ştie Charlie.
„Nu mă plâng. Însă câştigul se poate dubla, dacă eşti împrumutat şi de o asociaţie care se ocupă cu conservarea habitatului”.
„Nu pricep!” a chiţăit India.
„Nu-i chiar complicat. După ce autostrăzile se închid, ca să nu strivească sub buldozere câte o specie rară, apar banii mulţi în Buget şi clienţi politici dornici să ia gingaşele vieţuitoare sub protecţia lor. Atunci sunt împrumutat tot eu, pe post de gândac marmorat, să zicem, şi n-am altceva de făcut decât să dovedesc că exist şi că mă hrănesc numai cu trufe şi homar”.
„N-ai putea să ne bagi şi pe noi… pe unii dintre noi în combinaţie?” a întrebat respectuos Charlie.
„Cu o singură condiţie: să vă înscrieţi în partid”.
„În care”?
„În oricare”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook