Hotel ne mărturisise de la bun început că e locuit de spiritul eşecului. În consecinţă, nu se ostenea să deschidă gura decât arareori şi în cazuri de forţă majoră, preferând să nu-şi schimbe niciodată locul călduţ dintre Golf şi India, picotind întruna. Acel Hotel s-a ridicat în labele dinapoi şi a rostit o frază plus o propoziţie dezvoltată cu aerul că prezintă  o comunicare ştiinţiifică: „Dacă suntem în Pisicopole, înseamnă că pe-aici nu există şoareci. Bineînţeles, cei de faţă se exclud”.

Îl uitaserăm de tot şi, când i-am auzit chiţăitul, a fost atât de suprinzător încât ne-am concentrat mai mult la faptul că spune ceva decât la ce spune. Nici n-a insistat să primească vreun răspuns, exprimase doar ceea ce i s-a părut evident. După care s-a retras în picoteala lui, dezinteresat de tot ce ar fi putut să urmeze.

Alfa a fost primul care s-a prins: „Hotel tocmai a emis o ipoteză logică –   în Pisicopole nu pot exista şoareci. N-a vorbit despre noi, a şi spus asta. Noi avem un regim special, suntem invitaţii sultanului Altan…”.

S-a prins şi Charlie: „Acum înţeleg de ce ne priveau toate pisicile de pe chei ca pe nişte strigoi. Şi pe urmă, la Bazarul de Peşte, când în entuziasmul lor au încercat să ne pipăie… E clar că ultimul şoarece pe care a pus cineva laba pe-aici a fost înaintea erei felinelor ăstora extrovertite”.

Se lumina şi Lima: „Nu m-am gandit la asta!”.

Echo i-a privit cu zâmbetul lui superior, peste care presărase, ca de obicei, un dram de îngăduinţă: „Regret să-l dezamăgesc pe Hotel şi să îi contrazic pe Alfa şi Charlie. De fapt, nici nu ştiu cum să vă spun ca să nu vă şochez o dată în plus… Aflaţi că în Pisicopole există şoareci. Numai că s-au retras cu toţii în biblioteci”.

Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook