Întâi că 411 nu era o cameră oarecare. Era chiar apartamentul imperial al hotelului Pera – apartamentul „Agatha Cristie”. Motanul şi cei 12 apostoli ai săi au intrat cu emoţie şi n-au fost deloc dezamăgiţi să afle că scriitoarea nu stătuse niciodată acolo. Îl cazase numai pe Hercule Poirot.
De la bun început ochii le-au căzut pe bijuterie: vechea maşină de scris Underwood, aşezată pe o consolă Biedermeier.
Poate că nu l-ar fi remarcat pe Dresor, dacă nu i-ar fi auzit croncănitul dinspre candelabrul din dormitor pe care se legăna: „Vă aşteptam. Sunteţi amicii Şobolanului de Cursă Lungă”.
Kedi efendi şi-a ridicat ochii spre tavan şi s-a înclinat ceremonios: „Cu voia excelenţei voastre”.
N-avea rost să se mire că Dresorul îi aştepta. Poate să se bucure, dacă ar fi fost dispus să-i scoată din încurcătură.
Nu se cădea să intre direct în subiect, aşa că motanul a iniţiat o discuţie sofisticată despre vreme, dându-o corbului răgazul să coboare de pe lustră. Oricum, n-avea căutătura rău-prevestitoare a Corbului cu Trei Ochi din Urzeala Tronurilor. Era, cum îi informase Harika, un corb pitic, însă plin de prestanţă. S-a instalat comod în faţa unei farfurioare din porţelan de Yildiz, plină-ochi cu seminţe de mei roşu – o delicatesă. Kedi efendi a presupus că I le oferise personalul hotelului. Corbul era, probabil, mascota locului. De parcă i-ar fi ghicit gândurile, Dresorul a explicat: „Au faţă de mine mai curând o teamă superstiţioasă”.
Apoi, cântărindu-i pe cei treisprezece, l-a citat pe Hoover: „Şi Christos avea 12 agenţi, iar unul dintre ei era dublu”.
Dacă ti-a plăcut articolul urmărește SmartRadio pe Facebook